A trecut si Craciunul......si uite ca trece si 2005 !
Ma intreb unde fuge timpul asta? Si de ce fuge asa de repede?
Mosul nu prea a fost foarte darnic anul asta, dar mie mi-au placut foarte mult cadourile primite.
Acum sunt obosita caci vin dupa doua zile de shoping la Bologna si la Milano cu cine credeti voi.....cu Anca!!!!!
Da, a tras si ea o fuga prin Italia ca se plictisea acasa. Desigur ca eu nu am cuparat nimic, caci gandul de a ma vedea aprope cum mama m-a facut in imensele oglinzi ale magazinelor, ma facea sa mi se scoale parul pe spinare (si pe picioare - ha ha ha).
Poze.....pai am facut si poze dar am sa vi le arat alta data!
Gata, cam asta e tot de pe meleagurile aste infrugurate!
vineri, decembrie 30, 2005
joi, decembrie 01, 2005
LA MULTI ANI ROMANIA
Chiar daca istoria invatata in scoala generala si la liceu, incepe sa se steagra din mintea mea, imi face placere sa sa spun "La multi ani, Romania!"
Sunt romanca si sunt mandra ca sunt romanca.
Nu sunt mandra de romanii care arunca cu noroi in tara asta, furand sau vorbind de rau pamantul unde s-au nascut.
Daca in Romania lucrurile nu sunt asa cum am vrea, este doar vina noastra.
Cinzeci de ani de regim comunist nu se sterg asa de usor din bagajul genetic. Iar 15 ani de asa-zisa libertate, o democrazie, nu a facut decat sa ne dea si mai rau la cap. E ca atunci cand te-ai imbatat cu bere si a doua zi incerci sa te dregi cu vin.......
Eu sper din tot sufletul ca romanii sa se trezeasca si sper din tot sufletul ca lucrurile sa sa imbunatateasca.
Viata e grea, dar e grea peste tot, nu numai in Romania. In strainatate nu umbla cainii cu covrigii in coada si nu curge lapte si miere pe strada. Lumea munceste, din greu ca si in Romania... Singura diferenta e ca aici daca muncesti o viata intreaga macar te alegi cu o casa, o masina si nu trebuie sa te gandesti "of ce mananac maine".
Eu de exemplu in acest moment nu mi-as putea cumpara un partament nici daca as vrea. Caci un apartament cu 3 camere intr-un oras foarte mic si rupt de lume costa de la 200 000 de euro in sus. Si daca ma duc in banca sa fac un imprumut pe 30 de ani pe toata valoarea casei ar trebuii sa platesc in fiecare luna cam 1300 de euro........Si avand in vedere ca eu iau un salariu de 900 de euro, ma intreb voi reusii vreodata sa imi cumpar o casa?
Si acum o sa spuneti, da, dar mai e si jumatatea ta.....Da, e adevarat, dar nici salariul lui nu acopera rata. Si chiar daca ar face-o cum se poate traii cu un singur salariu un doi, cand doar mancare pe luna costa aproape 400 de euro?
Si benzina... cu doua masini....sunt cam doua plinuri pe luna de caciula...in total 200 €...si asucurarile la masini?
Si mult mult alte....
Si te mai gandesti ca ai 30 de ani si esti obligat sa stai in casa, ca nu ai bani de o pizza.
Si atunci ce faci, stai cu chirie, cumperi casa pe la 40, 50 de ani si o lasi ca sa o platesca copii, care te mai si injura ca in loc sa le lasi avere, le-ai lasat datorii......
Deci fruntea sus si sa ne gandim ca sunt altii care sunt intr-o situatie mai naspa decat a noastra.
LA MULTI ANI ROMANIA.....EU TE IUBESC....... (e pe romani ca am oftica)!
Sunt romanca si sunt mandra ca sunt romanca.
Nu sunt mandra de romanii care arunca cu noroi in tara asta, furand sau vorbind de rau pamantul unde s-au nascut.
Daca in Romania lucrurile nu sunt asa cum am vrea, este doar vina noastra.
Cinzeci de ani de regim comunist nu se sterg asa de usor din bagajul genetic. Iar 15 ani de asa-zisa libertate, o democrazie, nu a facut decat sa ne dea si mai rau la cap. E ca atunci cand te-ai imbatat cu bere si a doua zi incerci sa te dregi cu vin.......
Eu sper din tot sufletul ca romanii sa se trezeasca si sper din tot sufletul ca lucrurile sa sa imbunatateasca.
Viata e grea, dar e grea peste tot, nu numai in Romania. In strainatate nu umbla cainii cu covrigii in coada si nu curge lapte si miere pe strada. Lumea munceste, din greu ca si in Romania... Singura diferenta e ca aici daca muncesti o viata intreaga macar te alegi cu o casa, o masina si nu trebuie sa te gandesti "of ce mananac maine".
Eu de exemplu in acest moment nu mi-as putea cumpara un partament nici daca as vrea. Caci un apartament cu 3 camere intr-un oras foarte mic si rupt de lume costa de la 200 000 de euro in sus. Si daca ma duc in banca sa fac un imprumut pe 30 de ani pe toata valoarea casei ar trebuii sa platesc in fiecare luna cam 1300 de euro........Si avand in vedere ca eu iau un salariu de 900 de euro, ma intreb voi reusii vreodata sa imi cumpar o casa?
Si acum o sa spuneti, da, dar mai e si jumatatea ta.....Da, e adevarat, dar nici salariul lui nu acopera rata. Si chiar daca ar face-o cum se poate traii cu un singur salariu un doi, cand doar mancare pe luna costa aproape 400 de euro?
Si benzina... cu doua masini....sunt cam doua plinuri pe luna de caciula...in total 200 €...si asucurarile la masini?
Si mult mult alte....
Si te mai gandesti ca ai 30 de ani si esti obligat sa stai in casa, ca nu ai bani de o pizza.
Si atunci ce faci, stai cu chirie, cumperi casa pe la 40, 50 de ani si o lasi ca sa o platesca copii, care te mai si injura ca in loc sa le lasi avere, le-ai lasat datorii......
Deci fruntea sus si sa ne gandim ca sunt altii care sunt intr-o situatie mai naspa decat a noastra.
LA MULTI ANI ROMANIA.....EU TE IUBESC....... (e pe romani ca am oftica)!
miercuri, noiembrie 30, 2005
Schimbari
In curand voi face un salt de calitate....
Pregatesc un alt site, un alt blog, mai dragut, mai complet, mai usor de folosit.
Sunt in urma cu lucrarile, caci am foarte mult de muca acolo de unde imi vine banisorul...asa ca inca nu e gata totul. Dar foarte curand voi face o mare inaugurare.
Pana atunci va arat cum arata luni dimineata campia cu zapada.
Pregatesc un alt site, un alt blog, mai dragut, mai complet, mai usor de folosit.
Sunt in urma cu lucrarile, caci am foarte mult de muca acolo de unde imi vine banisorul...asa ca inca nu e gata totul. Dar foarte curand voi face o mare inaugurare.
Pana atunci va arat cum arata luni dimineata campia cu zapada.
Om de zapada
Harry Potter
Sambata, 26/11, am fost sa vedem filmul "Harry Potter and the Goblet of Fire".
Dupa o asteptare care mi-a macinat stomacul, ajungem in sfarsit la cinematograf.
Eu sincera sa fiu eram un pic dezamagita de lumea din jurul meu...dar sa va povestec cum a fost treaba.
Samabata dimineata trezirea si hop la bar sa luam micul dejun cu cappucino si prajiturica.
Apoi ne-am intors repejor acasa a sa terminam cat mai repede ce trebusoare mai aveam.
Numaram orele pana la ora H....Biletele le cumparasem deja de 2 saptamani.....8 bilete pentru 8 persoane care de abea astepatau sa vada acest film.
Si iata ca in acea dimineata se produce minunea....incepe sa ninga....Si a nins , si a nins.....pana a acoperti tot orasul cu un frumos strat de zapada proaspata (Tin sa precizez ca pe aici se intampla foarte rar se ninga.......Am facut si multe poze dar nu le am pe toate cu mine).
Ce poti dorii mai mult decat o seara Harry Potter cu 15 cm de zapada....poate doar un Craciun cu zapada...dar asta chiar ca e imposibil aici.
Eu si jumatatea eram in extaz....Dar pe aici lumea nu iubeste de loc zapada, asa ca doi dintre prietenii nostri s-au lasat pagubasi si cand i-am chemat ca sa se pregateasca ne-au raspuns ca e prea periculos ca sa iasa din casa.
PREA PERICULAS CA SA IASA DIN CASA?????????????????? CUM PANA MASII VINE ASTA? DAR IN LUME DE RAHAT TRAIM DE A DEVENIT PERICULOS SA IESI DIN CASA CU 15 CM DE ZAPADA ????????????????????
Dragi mei eu am ramas fara cuvine, si mi-am zis ca pentru o lunga perioada de timp nu vreau sa mai aud de ei.
Oricum strazile erau destul de curate si se circula destul de bine.
La sfarsit eram doar 5, eu cu jumatatea, Elisa cu Stefano si Raffaelle. (trebuia sa fie si surioara lui dar sin pacata a racit).
Dai cu bombonele, dai cu pop-corn, ca sa treaca timpul cat mai repede.....uni dintre noi nu mai aveau rabdare......
Cum a fost filmul...destul de dragut. Desigur asteptare era asa de mare ca si exigentele. Au taiat foarte mult din carte...si au eliminat niste personaje foarte dragute...dar efectele speciale au fost fantastice.
Duminica dimineata as fi vrut sa il vad...cu sange rece...
Dar nu-i bai o sa il revad in seara asa ! ha ha ha ha ha ha
Dupa o asteptare care mi-a macinat stomacul, ajungem in sfarsit la cinematograf.
Eu sincera sa fiu eram un pic dezamagita de lumea din jurul meu...dar sa va povestec cum a fost treaba.
Samabata dimineata trezirea si hop la bar sa luam micul dejun cu cappucino si prajiturica.
Apoi ne-am intors repejor acasa a sa terminam cat mai repede ce trebusoare mai aveam.
Numaram orele pana la ora H....Biletele le cumparasem deja de 2 saptamani.....8 bilete pentru 8 persoane care de abea astepatau sa vada acest film.
Si iata ca in acea dimineata se produce minunea....incepe sa ninga....Si a nins , si a nins.....pana a acoperti tot orasul cu un frumos strat de zapada proaspata (Tin sa precizez ca pe aici se intampla foarte rar se ninga.......Am facut si multe poze dar nu le am pe toate cu mine).
Ce poti dorii mai mult decat o seara Harry Potter cu 15 cm de zapada....poate doar un Craciun cu zapada...dar asta chiar ca e imposibil aici.
Eu si jumatatea eram in extaz....Dar pe aici lumea nu iubeste de loc zapada, asa ca doi dintre prietenii nostri s-au lasat pagubasi si cand i-am chemat ca sa se pregateasca ne-au raspuns ca e prea periculos ca sa iasa din casa.
PREA PERICULAS CA SA IASA DIN CASA?????????????????? CUM PANA MASII VINE ASTA? DAR IN LUME DE RAHAT TRAIM DE A DEVENIT PERICULOS SA IESI DIN CASA CU 15 CM DE ZAPADA ????????????????????
Dragi mei eu am ramas fara cuvine, si mi-am zis ca pentru o lunga perioada de timp nu vreau sa mai aud de ei.
Oricum strazile erau destul de curate si se circula destul de bine.
La sfarsit eram doar 5, eu cu jumatatea, Elisa cu Stefano si Raffaelle. (trebuia sa fie si surioara lui dar sin pacata a racit).Dai cu bombonele, dai cu pop-corn, ca sa treaca timpul cat mai repede.....uni dintre noi nu mai aveau rabdare......
Cum a fost filmul...destul de dragut. Desigur asteptare era asa de mare ca si exigentele. Au taiat foarte mult din carte...si au eliminat niste personaje foarte dragute...dar efectele speciale au fost fantastice.
Duminica dimineata as fi vrut sa il vad...cu sange rece...
Dar nu-i bai o sa il revad in seara asa ! ha ha ha ha ha ha
Sf. Andrei
Azi ortodoxi sabatoresc Sf. Andrei......si atunci hop si eu cu urarile.
Aici e mai usor decat ultima data...ca nu prea stiu Andree sau Andrei.
In primul rand un calduros si sincer LA MULTI ANI !!!! Andreei, colega mea de liceu!!!!!
Apoi, un alt calduros la multi ani Andreei , colega mea de generala.
Si acum hai sa ma gandesc pe cine mai stiu.....
Aveam un Andrei la bloc....dar habar nu are de mine.... Mai era era un Andrei care lucra la casino cu Cristina....dar si el e departe...Iar de alti nu imi aduc aminte.
Oricum la multi ani la toata lumea !!!!!!
Aici e mai usor decat ultima data...ca nu prea stiu Andree sau Andrei.
In primul rand un calduros si sincer LA MULTI ANI !!!! Andreei, colega mea de liceu!!!!!
Apoi, un alt calduros la multi ani Andreei , colega mea de generala.
Si acum hai sa ma gandesc pe cine mai stiu.....
Aveam un Andrei la bloc....dar habar nu are de mine.... Mai era era un Andrei care lucra la casino cu Cristina....dar si el e departe...Iar de alti nu imi aduc aminte.
Oricum la multi ani la toata lumea !!!!!!
marți, noiembrie 22, 2005
2 in 1
Lavy-Fashion News
Avand in vedere chilogramele in plus pe care creatoare de moda Lavy le-a asezat cu maiestrie pe coapse si pe fundulet, s-a pus pe munca si a CREAT o nou model de pantaloni.
Acesta este destul de usor de ralizat.
Se iau doau perechi de jeans in care nu mai intri nici daca te dai cu capul de pereti, se taie cu maiestrie si apoi se unesc pentru a forma o NOUA PERECHE DE JEANS.
Din pacate la momentul actual nu s-a difuzat nici o imagine cu noii creatii, caci artista Lavy refuza sa iasa din casa (de moda) pana nu slabeste 5 kg (imposibil, avand in vedere cat si ce mananca).
Revenim cat de curand cu noi informatii!
24 noiembrie 2005
Lavy-Fashion News
Dupa multe ore de asteptare in frig si zapada (ca de aseara a inceput sa fulguiasca si pe aici), paparazzi nostri au reusit sa "fure" o imagine a noi creatii. (Ne scuzatio pentru calitatea imaginilor, dar eram ascunsi in dulap)
Avand in vedere chilogramele in plus pe care creatoare de moda Lavy le-a asezat cu maiestrie pe coapse si pe fundulet, s-a pus pe munca si a CREAT o nou model de pantaloni.
Acesta este destul de usor de ralizat.
Se iau doau perechi de jeans in care nu mai intri nici daca te dai cu capul de pereti, se taie cu maiestrie si apoi se unesc pentru a forma o NOUA PERECHE DE JEANS.
Din pacate la momentul actual nu s-a difuzat nici o imagine cu noii creatii, caci artista Lavy refuza sa iasa din casa (de moda) pana nu slabeste 5 kg (imposibil, avand in vedere cat si ce mananca).
Revenim cat de curand cu noi informatii!
24 noiembrie 2005
Lavy-Fashion News
Dupa multe ore de asteptare in frig si zapada (ca de aseara a inceput sa fulguiasca si pe aici), paparazzi nostri au reusit sa "fure" o imagine a noi creatii. (Ne scuzatio pentru calitatea imaginilor, dar eram ascunsi in dulap)
Flamenco
V-am spus ca m-am apucat de flamenco? Cred ca da.
Desi inceputul a fost un dezastru total, caci mi-am dat seama ca am doua piciare stangi si sunt o bucata de lemn (care mai degraba se rupe decat sa se indoaie), incet, incet am inceput sa tin si eu ritmul cat de cat cu lumea.
In aceasta poza eu sunt cea din mijloc, cu tricoul cu maneci scurte si cu scris.
Aici cred ca ma vad mai bine. Eu sunt aia cu ochelari. Cel din spatele meu e profu', dar ca e cam gay (pacat de el ca tare dragut mai e).
Si acum vine marea durere. Sambata am avut o alta lectie, dar avand in vedere ca eu bausem cam jumatate de sticla da vin, l-am rugat pe jumatatea sa ma duca cu masinuta pana la locul faptei. Lectia durand doar o ora si nu avea nici un sens sa ma lase acolo si sa plece, asa ca s-a pus cuminte intr-un colt si ne-a facut poze.
Va intrebati care e durerea...pai se pare ca urechea musicala am uitat-o pe undeva prin Romania si pana si jumatatea si-a data seama (care e un afon de zile mari).
Cum de m-am ramolit in halul asta?
Acum stau si ma intreb daca merita sa investesc banutii in nebunia asta. E frumos, ca petreci o ora dand din aripi si di craci ca un peste pe nisip....dar este doar o ora pe saptamana (vineri seara cand capacitatea de a invata ceva e pe undeva sub zero).
Am sa incerc sa rezist, dar la spectacolul din luna mai, eu nu voi partecipa (daca nu se intampla un miracol intre timp).
Desi inceputul a fost un dezastru total, caci mi-am dat seama ca am doua piciare stangi si sunt o bucata de lemn (care mai degraba se rupe decat sa se indoaie), incet, incet am inceput sa tin si eu ritmul cat de cat cu lumea.
In aceasta poza eu sunt cea din mijloc, cu tricoul cu maneci scurte si cu scris.
Aici cred ca ma vad mai bine. Eu sunt aia cu ochelari. Cel din spatele meu e profu', dar ca e cam gay (pacat de el ca tare dragut mai e).Si acum vine marea durere. Sambata am avut o alta lectie, dar avand in vedere ca eu bausem cam jumatate de sticla da vin, l-am rugat pe jumatatea sa ma duca cu masinuta pana la locul faptei. Lectia durand doar o ora si nu avea nici un sens sa ma lase acolo si sa plece, asa ca s-a pus cuminte intr-un colt si ne-a facut poze.
Va intrebati care e durerea...pai se pare ca urechea musicala am uitat-o pe undeva prin Romania si pana si jumatatea si-a data seama (care e un afon de zile mari).
Cum de m-am ramolit in halul asta?
Acum stau si ma intreb daca merita sa investesc banutii in nebunia asta. E frumos, ca petreci o ora dand din aripi si di craci ca un peste pe nisip....dar este doar o ora pe saptamana (vineri seara cand capacitatea de a invata ceva e pe undeva sub zero).
Am sa incerc sa rezist, dar la spectacolul din luna mai, eu nu voi partecipa (daca nu se intampla un miracol intre timp).
luni, noiembrie 14, 2005
Sunteti curiosi?
Daca erati curiosi decum arata nepotica mea.....
atunci ve-o prezint pe
atunci ve-o prezint pe
EVY
Evy spune: " Nu e vina mea ca nu m-am aratat pana acum, doar ca parintii mei nu prea sunt capabil sa faca si ei o poza cum trebuie! Ce sa-i faci, sunt noi in meseria asta!"
Cu picioarele pe pamant
Azi e luni. O trista zi de toamna, care m-a intampinat dis de dimineata cu o ploaie mocaneasca, care se lipea de parbrizul masinii ca zapada.
Din nou la munca. Fara nici un chef, deschid calculatorul si incep sa caut motive pentru a nu muncii.
E grea intoarcerea la realitate dupa un week-end la munte. Si mai ales daca vorbim de muntii de aici, care incet, incet incep sa imi intre in inima.
Am plecat de acasa ambata, dis de dimineata (la 6) si am ajuns la locul faptei pe la ora 9. Ne-am pus imediat bocancii in piciare si am inceput sa urcam. La ora 11.30 eram la jumatatea drumului, nu foarte obositi, pentru ca urcusul era destul de usor, iar noi cunosteam deja drumul. In plus ne-am si oprit pe ici, pe colea, mai pentro o poza, mai pentru a admira peisajul.
Dupa o scurta oprire la o cabana (nici sa nu va ganditi ca ne-am oprit pentru a manca sau a bea ceva...acest lucru era imposibil, caci cabana era inchisa), am continuat drumul catre lacul Bocche. Dar de aici povestea se schimba. Lipsa de activitate fizica di ultimul an se face din ce in ce mai simtita. Urcusul se face di ce in ce mai abrupt.Incerc sa imi dau curaj spunandum ca mai e putin, chiar intalnim si un indicator care ne spune: pana la lac...o ora.
Ok, o ora nu e chiar asa de mult, dar dupa ce urci de 3 ore, o ora e foarte, foarte mult.
Incerc sa ma concentrez pe respiratie: inspira lung cu nasul, expira lung cu gura. Imi tot repet ca oxigenul imi lungeste fiecare muschiulet, dar nu ma prea ajuta. Ma opresc gafaind, si atunci imi aud jumatatea care ma invita sa respinr profund si pe nas. As vrea sa ii explic ca asta incerc sa fac, dar pentru a vorbii trebuie sa imi folosesc fortele, si atunci renunt.
Si uite asa, tot zicandu-mi ca mai e putin, ca trebuie sa respir, ca trebuie sa mut un picior in fata celuilalt, ajungem intr-un loc unde unde din punctul nostru de vedere s-ar putea gasii un lac.
"Uite in spatele pietroilui ala cred a lacul", imi aud jumatatea spunand. Si atunci imi iau curajul in dinti si ma reped la atac. Un pas si inca un pas....am ajus...ridic ochii, si ce vad...nimic. Nici urma de lac, nici urama de vreun semnal care sa ne zica strada corecta sau cat mai e pana la lac.
Pana masii....eu gata, m-am hotarat, nu mai urc, raman aici si te astept.
Dar in timp ce imi zic aceste lucruri, ma ridic in piciare si o iau e la capat. Dupa vreo jumatate de ora de "inspira, expira, injura, injura, inspra, expira, hai ca mai e putin", imi aud jumatatea "Am ajuns!"
Imi ridic din nou ochii din pamant (e obligatoriu ca ii tii plecati daca nu vrei sa te impiedici de radacinile sau de pietroaiele, cu care drumul e asfaltat), si ce vad.....O BALTA. O balta nenorocita cu o pojghita de ghiata deasupra, incercuita de un peisaj lunar.S i atunci urlu: PENTRU DEZOLAREA ASTA M-AI CARAT PANA AICI?
Incet incet ma schimb de tricoul transpirat loarca si ma pun la soare pentru a ma incalzii un pic. Imi iau sandvishul si ma gandesc ca de data asta chiar ca l-am meritat.
Mestec incet, pentru a-mi linistii bataile inimi, si din cand in cad imi ridic ochii catre lac, si ma intreb ... da de ce?
Cand suntem amandoi incalziti si cat de cat odihniti ne luam catrafusele in spinare si ne intoarcem de unde am venit.
Planul este ca o sa asteptam apusul soarelui la cabana (cea de la jumatatea drumului).
Coborarea e minunata, e usoara, nu se transpira, simit ca as putea fece coborari toata ziua.
Ajungem la locul stabilit si asteptam cuminti apusul. Eu ma apuc sa citesc, si nici nu imi dau seama cand zboara timpul. Stiu doar ca la un momentdat, muntii se coloreaza de rosu, si padurea capata o culoare si mai calda. E minunat....
Suntem singuri, inconjurati doar de munti, paduri si animale....vreau sa raman aici.
Cu binoclul vedem caprioarele cu puii care ies la pasacut...nu vreau sa plec de aici...
Dar soarele se ascunde dupa muntii, si imediat se lasa frigul. Trebuie sa coboram cat mai repede daca nu vrem sa nu ne prinda noaptea in padure.
Ajungem incet, incet la masina cu o luna aproape plina ce ne lumineaza strada, ne schimbam incaltarile si plecam catre singurul loc unde am gasit un pat de dormit.
Dupa o supa calda, o bucatica de carne la gratar si o cana cu vin fiert, adormim instantaneu.
A doua zi am descoperit ca hangita e o ramanca, asa ca am sporavait un pic (chiar daca nu prea ma omor eu dupa compania romanilor de pe aici). Dar ea a fost chiar foarte draguta, si ne-a facut si reducere.
Am incarcat masina, si am luato incet, incet catre casa. Urata treaba...
Pe drum nu am vorbit despere altceva decat cat de frumos ar fii sa ne mutam la munte.....
E si asta un vis, dar va deveni vreo data realitate?
Pana vom afla raspunsul la intrebarea asta, am hotarat sa ne facem un cadou de zilele noaste de nastere, un week-end la munte, pe zapada.... la sfarsitul lui ianuarie.
vineri, noiembrie 11, 2005
E vineri
E vineri, iar eu nici macar nu mi-am data seama. Am realizat ca asta e ultima zi lucratoare a saptamanei, doar cand dj-ul de la radio a urlat-o in gura mare.
Dupa o noapte destul de agitata, caci un atac de tuse spasmica, ma facut sa mut pe canapea ca sa imi las sa doarma jumatatea, nu am absolut nici un chef de munca. Mai ales ca trebuie sa descurc tampeniile facute de colegii care au incercat sa ma ajute...
Sper sa treaca repejor ziulica asta, iar daca reusesc da nu imi vad nici sefii... cu atat mai bine!
Diseara ma asteapta cursul de flamenco cu profesorul gay. Pacat ca e gay, caci altfel as fi incercat niste lectii particulare. Incepe sa imi placa toata fataiala asta pe ritmuri spaniole, iar o tipa pe care am cunoscut-o acolo, mi-a imprumutat niste pantofi pentru flamenco ... de abea astept sa ii probez!
Iar maine dimineata....ma voi trezii sau mai bine zis voi fi trezita pentru a merge la munte. Intr-un loc super in care ultima data am vazut o caprioara. De data asta (dupa 2 tentative nereusite), o sa incercam sa ajungem pana sus. Si o sa ramanem sa vedem apusul soarelui, desigur daca vremea ne va permite.
Dupa o noapte destul de agitata, caci un atac de tuse spasmica, ma facut sa mut pe canapea ca sa imi las sa doarma jumatatea, nu am absolut nici un chef de munca. Mai ales ca trebuie sa descurc tampeniile facute de colegii care au incercat sa ma ajute...
Sper sa treaca repejor ziulica asta, iar daca reusesc da nu imi vad nici sefii... cu atat mai bine!
Diseara ma asteapta cursul de flamenco cu profesorul gay. Pacat ca e gay, caci altfel as fi incercat niste lectii particulare. Incepe sa imi placa toata fataiala asta pe ritmuri spaniole, iar o tipa pe care am cunoscut-o acolo, mi-a imprumutat niste pantofi pentru flamenco ... de abea astept sa ii probez!
Iar maine dimineata....ma voi trezii sau mai bine zis voi fi trezita pentru a merge la munte. Intr-un loc super in care ultima data am vazut o caprioara. De data asta (dupa 2 tentative nereusite), o sa incercam sa ajungem pana sus. Si o sa ramanem sa vedem apusul soarelui, desigur daca vremea ne va permite.
marți, noiembrie 08, 2005
Sf. Mihail si Gavril
Desi cateodata imi vine greu sa imi amintesc cand se serbeaza sfintii ortodoxi, imi dau silinta si ma informez.
Azi se serbeaza Sf. Mihail si Gavril, asa ca profit de ocazie sa ii urez la multi ani Mihaelei.
Asta a fost usor, ia sa vad daca mai stiu pe cineva cu aceste nume.
Pai ar fi:
Mihai prietenul Ancai....La multi ani!
Mihai, un romanas de pe aici.....dar el e catolic si nu se pune. Azi la catolici se serbeaza sf. Severiu (dar de fapt la ei nu se mai serbeaza sfintii de mult).
Pe Rodica o chema si Mihaela, sau mi se pare mie?
Altcineva?uuuuuuu cum puteam sa uit!
Leonas Gabriel o veche iubire din scoala generala....la multi ani si tie, chiar daca sunt ani de cand nu mai vorbim.
Acum ca imi aduc aminte , in generala si in liceu stiam o gramada de persoane care isi sarbatoreau ziua onomastica azi! Mihaela Coman, Gabriela, Gabriel Polezache, Mihaela Chirita, Mihaela Achim, Mihai Cinciu, Mihai (o alta vapaie). La multi ani la toti!
Mai uit pe cineva? Daca da, atunci imi cer iertare!
Azi se serbeaza Sf. Mihail si Gavril, asa ca profit de ocazie sa ii urez la multi ani Mihaelei.
Asta a fost usor, ia sa vad daca mai stiu pe cineva cu aceste nume.
Pai ar fi:
Mihai prietenul Ancai....La multi ani!
Mihai, un romanas de pe aici.....dar el e catolic si nu se pune. Azi la catolici se serbeaza sf. Severiu (dar de fapt la ei nu se mai serbeaza sfintii de mult).
Pe Rodica o chema si Mihaela, sau mi se pare mie?
Altcineva?uuuuuuu cum puteam sa uit!
Leonas Gabriel o veche iubire din scoala generala....la multi ani si tie, chiar daca sunt ani de cand nu mai vorbim.
Acum ca imi aduc aminte , in generala si in liceu stiam o gramada de persoane care isi sarbatoreau ziua onomastica azi! Mihaela Coman, Gabriela, Gabriel Polezache, Mihaela Chirita, Mihaela Achim, Mihai Cinciu, Mihai (o alta vapaie). La multi ani la toti!
Mai uit pe cineva? Daca da, atunci imi cer iertare!
vineri, octombrie 21, 2005
SUNT MATUSA
Atentie, atentie!!!!
Azi dimineata (21 octombrie) in jurul ore 2.30, Mihaela (surioara mea) a adus pe lume o fetita de 2,450 Kg si 46 cm . Concluzie: eu am devenit peste noapte o matusica grasunica ha ha ha ha !
Fetita se numeste Elena Evelin!
Noua mamica si noul bebeu sunt bine sanatoase!
Di primele informatii se pare ca Elena are fruntea mea... cum o reusii sa isi dea seama sor-mea de chestia asta dupa o noapte de "suferinta" si de nesomn...numai ea stie.
Eu, la momentul actual sunt undeva printre nori, chiar daca nu ma asteptam sa ajung asa de sus.
Poate la "urcarea" mea a contribuit si faptul ca marele sarpe si-a gasit vagauna...de doua ori!
Se putea sa nu ma prostesc si eu un pic!
Hopa, gata...o sa revin cu amanunte picante si poze multe (daca mi le vor trimite) cand o sa mai am un pic de timp liber!
Azi dimineata (21 octombrie) in jurul ore 2.30, Mihaela (surioara mea) a adus pe lume o fetita de 2,450 Kg si 46 cm . Concluzie: eu am devenit peste noapte o matusica grasunica ha ha ha ha !
Fetita se numeste Elena Evelin!
Noua mamica si noul bebeu sunt bine sanatoase!
Di primele informatii se pare ca Elena are fruntea mea... cum o reusii sa isi dea seama sor-mea de chestia asta dupa o noapte de "suferinta" si de nesomn...numai ea stie.
Eu, la momentul actual sunt undeva printre nori, chiar daca nu ma asteptam sa ajung asa de sus.
Poate la "urcarea" mea a contribuit si faptul ca marele sarpe si-a gasit vagauna...de doua ori!
Se putea sa nu ma prostesc si eu un pic!
Hopa, gata...o sa revin cu amanunte picante si poze multe (daca mi le vor trimite) cand o sa mai am un pic de timp liber!
marți, octombrie 11, 2005
Bestia zburatoare!
Aseara, eu, ca toate femeile pe care le doare in cot de silueta...ma apuc de prestat la greu, papa bun care ingrasa mult. Mai pe scurt....Cordon bleu *(sau cum pana lui s-o scrie). Oricum, bun rau! Si dupa ce ne-am umplut ghiozdanele bine, eu si jumatatea am inceput sa punem tara la cale in fata unui pahar cu Coca-Cola. Cand la un moment dat, din senin si pe nepusa masa, a intrat in casa si s-a asezat pe ce mai ramanea di cina noasta un mare lacusta. Iar cand zic mare, vreau sa va inchipuiti o bestie de 10 cm cu niste picioare care nu se mai terminau...... Am pus mana repede pe aparatul ce te trage in poza si am tras-o si pe ea.....ca sa ramana la posteritate (ca pana sa apuc sa povestesc la nepoti desprea ea...sigur uit). Apoi cu mult spirit ecologic, am ivitat-o sa gaseasca un alt loc de dormit.....ca la noi e totul plin!
* Este un snitel de carne de pui (al meu era de curcan, ca asta am gasit in congeletor) cu sunca si branzica (de aia care se topeste) la mijlloc, totul dat prin faina, ou si pesmet si mai apoi prajit.
* Este un snitel de carne de pui (al meu era de curcan, ca asta am gasit in congeletor) cu sunca si branzica (de aia care se topeste) la mijlloc, totul dat prin faina, ou si pesmet si mai apoi prajit.
luni, octombrie 10, 2005
fara cuvinte
Flamenco... sau cum am descoperit ca sunt un stalp de ciment cu doua piciaore stangi.......
Dupa nici 20 de minute de lectie, imi venea sa plang de ciuda si de rusine.......
Si eu care ma credeam mare si atre in marcare...
Halal....
O sa va mai povestesc alta data, ca acum ma duca sa cumpar Hrean!
Dupa nici 20 de minute de lectie, imi venea sa plang de ciuda si de rusine.......
Si eu care ma credeam mare si atre in marcare...
Halal....
O sa va mai povestesc alta data, ca acum ma duca sa cumpar Hrean!
joi, octombrie 06, 2005
O noutate!
Uite ca a aparut o noutate:
Maine seara ma duc la un curs de Flamengo.......
Ia sa vezi ca visul per care l-am facut sambata seara, era o premonitie !
Am visat ca faceam nebunii cu Joaquin Cortes ! ah ah ha ha ah
Maine seara ma duc la un curs de Flamengo.......
Ia sa vezi ca visul per care l-am facut sambata seara, era o premonitie !
Am visat ca faceam nebunii cu Joaquin Cortes ! ah ah ha ha ah
Azi nu am chef de nimeni si nimic
Azi e o zi ciudata......
De fapt, de ceva timp incoace, cam toate zilele sunt ciudate pentru mine.
Nu mai am chef de nimeni si de nimic. Nici macar de jumatatea.....care nu prea intelege si nu face altceva decat sa imi mareasca starea de "ciudatenie".
Practic, aseara aveam chef sa dorm singura, asa ca l-am lasat pe el sa se duca la culcare inaintea mea, cu scuza ca vroiam sa vad un film. Dar pe la unu - doua, a venit si m-a dus in patul mare. Ufffffffffffffff
Poate as putea sa ii explic....dar i-am dat de intels prin ce faza trec, asa ca nu mai am chef sa ii explic din nou.
Eu nu pot face lucrurile pe jumatate, iar cand am decis sa rup cu o parte din viata mea, sunt tentata sa rup cu toata viata mea.
Vreau sa plec...singura, departe...... Doar ca acum nu e asa de usor, asa ca nu imi ramane altceva decat sa suport.......
Am nevoie de o schimbare !!!!!!!!!!!!!!
De fapt, de ceva timp incoace, cam toate zilele sunt ciudate pentru mine.
Nu mai am chef de nimeni si de nimic. Nici macar de jumatatea.....care nu prea intelege si nu face altceva decat sa imi mareasca starea de "ciudatenie".
Practic, aseara aveam chef sa dorm singura, asa ca l-am lasat pe el sa se duca la culcare inaintea mea, cu scuza ca vroiam sa vad un film. Dar pe la unu - doua, a venit si m-a dus in patul mare. Ufffffffffffffff
Poate as putea sa ii explic....dar i-am dat de intels prin ce faza trec, asa ca nu mai am chef sa ii explic din nou.
Eu nu pot face lucrurile pe jumatate, iar cand am decis sa rup cu o parte din viata mea, sunt tentata sa rup cu toata viata mea.
Vreau sa plec...singura, departe...... Doar ca acum nu e asa de usor, asa ca nu imi ramane altceva decat sa suport.......
Am nevoie de o schimbare !!!!!!!!!!!!!!
marți, octombrie 04, 2005
SUNT BEATA
Uite ca am sarbatorit fara un motiv aparent.....
Bine ...va spun cum s-a intamplat.
Un tip pe care noi il cunoastem a terminat facultatea....si a adus la firma 2 sticle de vin si niste saratele...concluzie...sunt cam mache.
Am facut si niste poze...si nu stiu cum se face, dar eu in toate sunt cu paharul in mana !!!!!
Acum vreau acasa...vreau sa dorm!
Si asta dupa doar cateva pahare de vin.....rau am mai ajuns!
Cand spuneam eu ca nu imi prieste aici...... Vreau sa plec , in luma larga, si nu glumesc de loc!
Cu prima ocazie care mi se ofera, plec fara sa ma mai uit inapoi! Imi ramane sa decid 3 lucruri: cum fac rost de bani, destinazia, si daca jumatatea ma va insotii!!!!!
Bine ...va spun cum s-a intamplat.
Un tip pe care noi il cunoastem a terminat facultatea....si a adus la firma 2 sticle de vin si niste saratele...concluzie...sunt cam mache.
Am facut si niste poze...si nu stiu cum se face, dar eu in toate sunt cu paharul in mana !!!!!
Acum vreau acasa...vreau sa dorm!
Si asta dupa doar cateva pahare de vin.....rau am mai ajuns!
Cand spuneam eu ca nu imi prieste aici...... Vreau sa plec , in luma larga, si nu glumesc de loc!
Cu prima ocazie care mi se ofera, plec fara sa ma mai uit inapoi! Imi ramane sa decid 3 lucruri: cum fac rost de bani, destinazia, si daca jumatatea ma va insotii!!!!!
A VENIT TOAMNA
Si ca orice toamna care se respecta s-a instalat ca la ea acasa, cu ploaie, ceata si frig.
Frig care mie personal, mi-a intat deja in oase.
Parte care in acest moment ma deprima e ca, cu primele picaturi de pliaie, toti automobilisti (si mai ales femeile) intra in panica...si atunci se formeaza cozile...iar eu trebuie sa plec mai devreme de acasa pentru a ajunge in timp la serviciu.
Ma intreb de ce?
Ploaia, chiar daca este destul de suparatoare, e un fenomen natural! Nu inteleg de ce atunci cand ploua, lumea isi pierde sensul orientari. Intra in panica cand nu mai vede bine linea alba.....nu stiu, nu imi pot explica acest fenomen!
Frig care mie personal, mi-a intat deja in oase.
Parte care in acest moment ma deprima e ca, cu primele picaturi de pliaie, toti automobilisti (si mai ales femeile) intra in panica...si atunci se formeaza cozile...iar eu trebuie sa plec mai devreme de acasa pentru a ajunge in timp la serviciu.
Ma intreb de ce?
Ploaia, chiar daca este destul de suparatoare, e un fenomen natural! Nu inteleg de ce atunci cand ploua, lumea isi pierde sensul orientari. Intra in panica cand nu mai vede bine linea alba.....nu stiu, nu imi pot explica acest fenomen!
LA MULTI ANI !!!
Azi, Puiutul nostru e mai batran cu un an !!!!
Cei care nu il cunosc au sa zica..."si cu asta, ce!....mare scofala!"
Pai cum sa nu fie mare scofata...va fii o petrecere (asta sigur) cu mult alcool, cu multa musica, iar eu nu voi fii...din nou !!!!
AAAAAAAAAAAAAAA Vreau si eu la petrecere !
SA NE TRAIESI SA FI SANATOS FERICIT SI SA TI SE IMPLINEASCA TOATE DORINTELE !
Cei care nu il cunosc au sa zica..."si cu asta, ce!....mare scofala!"
Pai cum sa nu fie mare scofata...va fii o petrecere (asta sigur) cu mult alcool, cu multa musica, iar eu nu voi fii...din nou !!!!
AAAAAAAAAAAAAAA Vreau si eu la petrecere !
SA NE TRAIESI SA FI SANATOS FERICIT SI SA TI SE IMPLINEASCA TOATE DORINTELE !
luni, septembrie 26, 2005
Mai bine fara......
In sfarsit incep sa ma relaxez cat de cat.
In week-end am fost la munte cu cortul. Asteptam de mult o iesire de genul asta.
Sambata dupa 2-3 de mers ne-am oprit langa un lac unde am mancat si ne-am pus imediat la soare ca niste soparle. Am mancat pe la 6 seara si la 7 eram deja in sacii de dormit.
Coloana vetrebrala a fost singura care s-a plans de fatul ca panatul e prea tare......
In schimb....TRAIASCA LIBERTATEA DE A PISA SUB UN CER PLIN DE STELE !!!!!
In week-end am fost la munte cu cortul. Asteptam de mult o iesire de genul asta.
Sambata dupa 2-3 de mers ne-am oprit langa un lac unde am mancat si ne-am pus imediat la soare ca niste soparle. Am mancat pe la 6 seara si la 7 eram deja in sacii de dormit.
Coloana vetrebrala a fost singura care s-a plans de fatul ca panatul e prea tare......
In schimb....TRAIASCA LIBERTATEA DE A PISA SUB UN CER PLIN DE STELE !!!!!
luni, septembrie 19, 2005
La jumatate
Desigur ca nu am apucat sa montez toata mobila dar oricum nu mai am mult.
Am si calcat deci...sunt o extraordinara!
Ce am mai facut?
Sambata ma decis ca e ora sa faca o mica investitie in hainute de facut traking la munte. Asa ca, am profitat de faptul ca erau reduceri si mi-am cumparat o pereche de bocancei, o pereche de pantaloni (rosii) si o gecuta (gri) rezistenta la vant si apa (pe care o pot folosii foarte bine si in oras pentru acest anotimp). Chiar aveam nevoie de ceva care sa imi ridice un pic moraul. De abea astept sambata cand am sa le "inaugurez", caci daca nu va ploua vom merge cu cortul doua zile la munte cu alti 4 prieteni.
Azi am botezat cum trebuie si viata mea de soferita si l-am facut pe dracu-n patru ca sa fac un caucic sa explodeze! Si uite-ma pe mine cum pun cricul si schimb roata.
Practic m-a ajutat un nene caruia i s-a facut mila de mine (pentru ca nu reuseam sa desurubez suruburile) ..... dar am participat si eu mult de tot!
Sincer sa fiu la cum sunt acum .... singura chestie care imi mai lipsea e un accident dar sunt multumita ca nu s-a intamplat nimic cu masina! Oricum ma asteapta mecanicul.... cu nota de plata!!!!!!
Am si calcat deci...sunt o extraordinara!
Ce am mai facut?
Sambata ma decis ca e ora sa faca o mica investitie in hainute de facut traking la munte. Asa ca, am profitat de faptul ca erau reduceri si mi-am cumparat o pereche de bocancei, o pereche de pantaloni (rosii) si o gecuta (gri) rezistenta la vant si apa (pe care o pot folosii foarte bine si in oras pentru acest anotimp). Chiar aveam nevoie de ceva care sa imi ridice un pic moraul. De abea astept sambata cand am sa le "inaugurez", caci daca nu va ploua vom merge cu cortul doua zile la munte cu alti 4 prieteni.
Azi am botezat cum trebuie si viata mea de soferita si l-am facut pe dracu-n patru ca sa fac un caucic sa explodeze! Si uite-ma pe mine cum pun cricul si schimb roata.
Practic m-a ajutat un nene caruia i s-a facut mila de mine (pentru ca nu reuseam sa desurubez suruburile) ..... dar am participat si eu mult de tot!
Sincer sa fiu la cum sunt acum .... singura chestie care imi mai lipsea e un accident dar sunt multumita ca nu s-a intamplat nimic cu masina! Oricum ma asteapta mecanicul.... cu nota de plata!!!!!!
vineri, septembrie 16, 2005
O noua "aventura"
Azi e vineri. Sefii nu sunt in birou asa ca tocmai mi-am terminat de facut unghiile....(asta ca sa moara de invidie cei care sunt ingropati sub munca).
Multe lucruri incep si se termina asa din senin.
Asa ca mie mi-a venit o idee....care sper sa creasca pana cand va ajunge ceva diabolic....sunt mica si perversa.....asa sunt eu!
Maine sper sa terminam de montat mobila prin casa si sper sincer sa ma loveasca cheful de calcat, ca s-au acumulat mult prea multe haine !!!!!
Multe lucruri incep si se termina asa din senin.
Asa ca mie mi-a venit o idee....care sper sa creasca pana cand va ajunge ceva diabolic....sunt mica si perversa.....asa sunt eu!
Maine sper sa terminam de montat mobila prin casa si sper sincer sa ma loveasca cheful de calcat, ca s-au acumulat mult prea multe haine !!!!!
marți, septembrie 13, 2005
Nu m-am tinut de cuvant
DA....., nu m-am tinut de cuvant.
Am promis ca am sa mai scriu destre vacanta dar nu am facut-o. Din doua motive prinicipale.
1. am tot stat sa ma gandesc daca e bine sa scriu ceea ce imi trece prin cap cu privinta la cei ce imi stau in jur. Si am fost la un pas de a o face, dar...un eveniment nesteptat m-a facut sa dau mult inapoi si sa "imi bag picioarele" (cum se spune pe la noi);
2. am avut foarte mult de munca si deci, zero timp pentru a-mi stoarce creieri.
Ce pot si vreau sa zic e ca vacanta asta nu a fost de loc asa cum mi-am imaginat-o si mi-am
dorit-o.
Nu am stat de loc cu prieteni mei si nu am facut nimic din nebuniile de care aveam atata nevoie.
Singura multumire e ca am dormit (deci m-am odihnit) si ca mi-a rezolvat cat de cat problemele de sanatate.
Este cred prima oara din acesti 5 ani petrcuti printre "straini" cand de fapt m-am simtit eu o straina printre romani. Si asta m-a intristat foarte, foarte mult.
Am tanjit dupa casa mea si baia mea si deranjul di casa mea. Cu asta nu vreau sa pun ca imi place orasul unde locuiesc sau lumea care ma incojoara aici. Caci din acest punct de vedere pe Bucuresti nu il bate nimeni si ca prieteni mei nu mai sunt altii!
Dar mi-a fost dor de lucrurile mele, pe care le-am facut cu mainile mele......
Dar mi-a facut bine sa ma intorc "la civilizatie". Acum am facut "curatenie in sifonier" si am eliminat din garderoba toate hainele prea sportive si prea labartate, de care incepusem sa nu
ma mai despart.
Am reincept sa vin la munca cu pantofiri cu toc si fusta. Si ma bucur mult de aceasta "trezire".
Nu stiu cand va fi urmatoare data cand voi mai trece prin Bucuresti. Oricum , nu prea curand....
In rest ce am facut de cand m-am intors. Mai nimic important.
Am inceoput sa particip la un club de literatura. Si imi place. Bine suntem doar la inceput, dar am cunoscut lume noua si am inceput sa citesc chestii pe care in alt fel nu le-as fi citit niciodata.
De exemplu cartea pe care trebuie sa o citim luna aceasta este "Lumea vazuta de Garp" de John Irving, dupa care au facut si un film nu cu multi ani in urma.
In plus am de gand se propun literatura romana, desi se gaseste destul de greu ceva in limba italiana.
Apropo, daca aveti titluri din literatura clasica romana, care v-au impresionat in mod deosebit, va rog sa imi spuneti. Caci eu cu memoria stau cam rau..... :)
Am promis ca am sa mai scriu destre vacanta dar nu am facut-o. Din doua motive prinicipale.
1. am tot stat sa ma gandesc daca e bine sa scriu ceea ce imi trece prin cap cu privinta la cei ce imi stau in jur. Si am fost la un pas de a o face, dar...un eveniment nesteptat m-a facut sa dau mult inapoi si sa "imi bag picioarele" (cum se spune pe la noi);
2. am avut foarte mult de munca si deci, zero timp pentru a-mi stoarce creieri.
Ce pot si vreau sa zic e ca vacanta asta nu a fost de loc asa cum mi-am imaginat-o si mi-am
dorit-o.
Nu am stat de loc cu prieteni mei si nu am facut nimic din nebuniile de care aveam atata nevoie.
Singura multumire e ca am dormit (deci m-am odihnit) si ca mi-a rezolvat cat de cat problemele de sanatate.
Este cred prima oara din acesti 5 ani petrcuti printre "straini" cand de fapt m-am simtit eu o straina printre romani. Si asta m-a intristat foarte, foarte mult.
Am tanjit dupa casa mea si baia mea si deranjul di casa mea. Cu asta nu vreau sa pun ca imi place orasul unde locuiesc sau lumea care ma incojoara aici. Caci din acest punct de vedere pe Bucuresti nu il bate nimeni si ca prieteni mei nu mai sunt altii!
Dar mi-a fost dor de lucrurile mele, pe care le-am facut cu mainile mele......
Dar mi-a facut bine sa ma intorc "la civilizatie". Acum am facut "curatenie in sifonier" si am eliminat din garderoba toate hainele prea sportive si prea labartate, de care incepusem sa nu
ma mai despart.
Am reincept sa vin la munca cu pantofiri cu toc si fusta. Si ma bucur mult de aceasta "trezire".
Nu stiu cand va fi urmatoare data cand voi mai trece prin Bucuresti. Oricum , nu prea curand....
In rest ce am facut de cand m-am intors. Mai nimic important.
Am inceoput sa particip la un club de literatura. Si imi place. Bine suntem doar la inceput, dar am cunoscut lume noua si am inceput sa citesc chestii pe care in alt fel nu le-as fi citit niciodata.
De exemplu cartea pe care trebuie sa o citim luna aceasta este "Lumea vazuta de Garp" de John Irving, dupa care au facut si un film nu cu multi ani in urma.
In plus am de gand se propun literatura romana, desi se gaseste destul de greu ceva in limba italiana.
Apropo, daca aveti titluri din literatura clasica romana, care v-au impresionat in mod deosebit, va rog sa imi spuneti. Caci eu cu memoria stau cam rau..... :)
luni, august 29, 2005
Prima zi de scoala....pardon de munca
Azi e prima zi de munca, dupa trei saptamani de "vacanta". O numesc vacanta doar pentru ca nu m-am trezit in fiecare zi la ora 7.30 pentru a ma prezenta la birou...... dar nu prea am facut vacanta...As putea sa o numesc concediu medical fara plata. Da, asta e un termen care se potriveste foarte bine!
Asa pai, sa incepem cu inceputul. Nu, mai bine nu, caci inceputul e destul de banal. Drum lung, caldura mare, cozi interminabile la vami si cel putin 300 de km de gropi....
De abea dupa 2 saptamani la Bucuresti, petrecute in marea majoritate la dentist sau dormind, am luat drumul catre casa. Si aici incepe vacanta.
Luni am ajuns destul de repede la Castelul Bran, etapa obligatorie pentru orice occidental mediu, care a citit cartea sau/si a vazut filmul despre DRACULA. Intr-o ora am vizitat castelul si am dat o privire rapida la asa-zisul artizanat pentru turisti.
Seara, dupa 500 de km (facuti doar in aceea zi), am reusit sa ne cazam la Vila Andreea (nu bag mana in foc pentru nume, caci eream prea obosita ca sa ma mai intereseze) pe malul Lacului Rosu.
Camaruta curatica, cu baie si apa calda incalzita cu un boiler cu lemne (fara gluma) 60 de lei noi (fara mic dejun sau cina). Pentru a baga ceva pe sub mustati, a trebuit sa ne mai taraim picioarele vreo 500 de m (sau poate chiar ceva mai mult) pana la primul restaurant.
Pana cand ne-au adus mancarica, am inceput sa mazgalesc ceva in carnetelul meu, asa ca am sa redau impresiile la cald:
"500 km ... azi a inceput cu adevarat vacanta noastra. Am lasat in urma Bucurestiul prafuit, cu toate problemele lui.
Drumurile au fost mai bune decat ma asteptam, in afara de cateva portiuni unde niste prapastii faceau legatura intre mici portiuni de asfalt.
Sunt foarte obosita, chiar daca nu am condus de loc. Ne-am oprit un pic la Castelul Bran, dar ca de obicei...nimic deosebit, doar momeala pentru turisti.
Maine ... plimbare pe langa Cheile Bicazului si lacul Rosu, iar spre seara sper sa ajungem la Gura Humorului."
Aici intrerup putin, ca sa nu rup firul povestirii.
Pai plimbarea mult asteptat nu a venit, caci marti dimineata ne-am trezit pe o ploaie mocaneasca... de te lua cu dureri de cap.
Lacul Rosu era doar o balta neagra de noroi si jumatatea a ramas foarte delus. Asa ca am facut stanga imprejur si ne-am oprit cativa km mai jos pentru a face cateva poze la micul nostru "canion" autohton.
Asa ca am inceput drumul catre Gura Humorului. Am vazut Manastirile Secu si Agapia si dupa alti 200 de Km am ajuns la destinatie. Ne-am cazat la o pensiune si am vizitat manastirea Humor.
Nu stau sa va descriu si impresiile, ca parca nici nu au farmec acum, asa ca trec mai departe.
Camera a costat tot 60 iar cu 30 de lei noi, gazda ne-a dat si cina. Am sa va spun ce am mancat chiar daca stiu ca o sa va vina apa in gurite:
mamaliga cu - niste branzica de capra (cred)
- un ou ochi
- o macare prajita facuta cu carne de vaca (cred) fiarta inainte, carnati si slanina.
Ceva lejer...ca sa dormi bine. Mai ales ca, casa era langa un rau (foarte umflat) si ca a ploat toata noapte cu fulgere si tunete de bubuia casa!
Miercuri dimineata, ne-am trezit devreme ca sa avem cat mai mult timp la dispozitie.
Am vizita Manastirile Voronet si Moldovita si am luat-o incet catre casa.
Redau acum impresiile la cald de la Voronet.
"Sunt in fata Manastirii Voronet....e asa de frumoasa!
In primavara am ramas impresionata de picturile lui Botticelli, dar acum, fiind aici parca acele tablouri palesc in fata acestor culori care au rezistat atatea sute de ani intemperiilor vremii si ale istoriei.
Nu este lume multa, si asta imi place.
Un paznic se uita lung la mine, iar Fil tot schimba obiectivele la aparatul de fotografiat.
Acum e liniste. Se aude doar un paraias, un taietor de lemne si pasii oamenilor pe lespezile de piatra din jurul manastirii.
Imi dau seama cat de prost stau la capitolul cultura generala.....nu stiu mai nimic despre aceasta constructie. Poate am sa cumpar o carte ca sa ma mai luminez un pic.
Inauntru picturile sunt parca si mai frumoase.... Mesteri anonimi au pus pe acesti pereti toata maestria lor."
VA URMA
Asa pai, sa incepem cu inceputul. Nu, mai bine nu, caci inceputul e destul de banal. Drum lung, caldura mare, cozi interminabile la vami si cel putin 300 de km de gropi....
De abea dupa 2 saptamani la Bucuresti, petrecute in marea majoritate la dentist sau dormind, am luat drumul catre casa. Si aici incepe vacanta.
Luni am ajuns destul de repede la Castelul Bran, etapa obligatorie pentru orice occidental mediu, care a citit cartea sau/si a vazut filmul despre DRACULA. Intr-o ora am vizitat castelul si am dat o privire rapida la asa-zisul artizanat pentru turisti.
Seara, dupa 500 de km (facuti doar in aceea zi), am reusit sa ne cazam la Vila Andreea (nu bag mana in foc pentru nume, caci eream prea obosita ca sa ma mai intereseze) pe malul Lacului Rosu.
Camaruta curatica, cu baie si apa calda incalzita cu un boiler cu lemne (fara gluma) 60 de lei noi (fara mic dejun sau cina). Pentru a baga ceva pe sub mustati, a trebuit sa ne mai taraim picioarele vreo 500 de m (sau poate chiar ceva mai mult) pana la primul restaurant.
Pana cand ne-au adus mancarica, am inceput sa mazgalesc ceva in carnetelul meu, asa ca am sa redau impresiile la cald:
"500 km ... azi a inceput cu adevarat vacanta noastra. Am lasat in urma Bucurestiul prafuit, cu toate problemele lui.
Drumurile au fost mai bune decat ma asteptam, in afara de cateva portiuni unde niste prapastii faceau legatura intre mici portiuni de asfalt.
Sunt foarte obosita, chiar daca nu am condus de loc. Ne-am oprit un pic la Castelul Bran, dar ca de obicei...nimic deosebit, doar momeala pentru turisti.
Maine ... plimbare pe langa Cheile Bicazului si lacul Rosu, iar spre seara sper sa ajungem la Gura Humorului."
Aici intrerup putin, ca sa nu rup firul povestirii.
Pai plimbarea mult asteptat nu a venit, caci marti dimineata ne-am trezit pe o ploaie mocaneasca... de te lua cu dureri de cap.
Lacul Rosu era doar o balta neagra de noroi si jumatatea a ramas foarte delus. Asa ca am facut stanga imprejur si ne-am oprit cativa km mai jos pentru a face cateva poze la micul nostru "canion" autohton.
Asa ca am inceput drumul catre Gura Humorului. Am vazut Manastirile Secu si Agapia si dupa alti 200 de Km am ajuns la destinatie. Ne-am cazat la o pensiune si am vizitat manastirea Humor.
Nu stau sa va descriu si impresiile, ca parca nici nu au farmec acum, asa ca trec mai departe.
Camera a costat tot 60 iar cu 30 de lei noi, gazda ne-a dat si cina. Am sa va spun ce am mancat chiar daca stiu ca o sa va vina apa in gurite:
mamaliga cu - niste branzica de capra (cred)
- un ou ochi
- o macare prajita facuta cu carne de vaca (cred) fiarta inainte, carnati si slanina.
Ceva lejer...ca sa dormi bine. Mai ales ca, casa era langa un rau (foarte umflat) si ca a ploat toata noapte cu fulgere si tunete de bubuia casa!
Miercuri dimineata, ne-am trezit devreme ca sa avem cat mai mult timp la dispozitie.
Am vizita Manastirile Voronet si Moldovita si am luat-o incet catre casa.
Redau acum impresiile la cald de la Voronet.
"Sunt in fata Manastirii Voronet....e asa de frumoasa!
In primavara am ramas impresionata de picturile lui Botticelli, dar acum, fiind aici parca acele tablouri palesc in fata acestor culori care au rezistat atatea sute de ani intemperiilor vremii si ale istoriei.
Nu este lume multa, si asta imi place.
Un paznic se uita lung la mine, iar Fil tot schimba obiectivele la aparatul de fotografiat.
Acum e liniste. Se aude doar un paraias, un taietor de lemne si pasii oamenilor pe lespezile de piatra din jurul manastirii.
Imi dau seama cat de prost stau la capitolul cultura generala.....nu stiu mai nimic despre aceasta constructie. Poate am sa cumpar o carte ca sa ma mai luminez un pic.
Inauntru picturile sunt parca si mai frumoase.... Mesteri anonimi au pus pe acesti pereti toata maestria lor."
VA URMA
marți, iulie 26, 2005
Pentru cine are urechi sa auda
Ce faci cand cineva are nevoie de tine? Cineva de care iti e drag si pe care il stimezi mult ca persoana, pentru ceea ce este si pentru ceea ce a reusit sa faca? Ii sari in ajutor, fara a te gandii prea mult !!
Dar ce faci atunci cand acea persoana iti cere un sfat despre ceva care tu nu stii prea multe, dar al saselea simt iti spune ca e gresit? Eu zic, ca trebuie sa iti lasi convingerile la o parte si trebuie sa faci tot ce iti sta in putere pentru ca ea sa fie fericita !!
Am tot stat si m-am gandit si am ajuns la concluzia ca trebuie sa vorbesti. Trebuie sa iti spui puncul de vedere, chiar daca persoana care o ai in fata e prea incapatanata , ca sa auda ceea ce ai de spus.
Azi am avut mult de munca...si nu apucam sa termin o treaba ca hop aparea un altul cu cate altceva....dac acum, inainte de a pleca acasa, m-am reapucat de scris.
Mi-e greu, ca nu stiu cum sa dau o mana de ajutor. Ce se poate face...o scurta calatorie, un weekend, pentru a reaminti vechile sentimente, pentru a arata ca fiecare persoana e unica, chiar daca intamplarea face sa nu para chair asa!
Am sa adaug maine alte idei in acelasi articol!
A trecut si maine si poimane...dar ideile mele nu au vrut sa apara. Sunt in criza si nu stiu ce sa spun. Toata vorbaraia mea a incetat...s-a stins incet, ca o falcara in ploaie (metaforic ahhh!)
Chiar ca nu imi vine nici o idee. Nu stiu ce s-ar putea face pentru a schimba parerea unui om incapatant. Eu am incercat 5 ani de zile si nu am reusit. Deci din punctul asta de vedere nu pot da sfaturi......
Eu zic ca daca cineva acepta cu inima serena ceea ce viata ii rezerva si continua sa mearga inainte pe strada aleasa (chiar daca asta inseamna ca trebuie sa se faca alegeri drastice), cei din jurul sau isi vor da singuri seama si se vor convinge ca, cum se spune pe aici "non tutti i mali vengono per nuocere" (= un toate greutatile vin ca sa fac rau, adica mai pe limba nostra "nu e dracu' chiar asa de negru") . Doar ca in acest caz, e nevoie de timp, si stim bine ca timpul nu este prietenul nostru!
Dar ce faci atunci cand acea persoana iti cere un sfat despre ceva care tu nu stii prea multe, dar al saselea simt iti spune ca e gresit? Eu zic, ca trebuie sa iti lasi convingerile la o parte si trebuie sa faci tot ce iti sta in putere pentru ca ea sa fie fericita !!
Am tot stat si m-am gandit si am ajuns la concluzia ca trebuie sa vorbesti. Trebuie sa iti spui puncul de vedere, chiar daca persoana care o ai in fata e prea incapatanata , ca sa auda ceea ce ai de spus.
Azi am avut mult de munca...si nu apucam sa termin o treaba ca hop aparea un altul cu cate altceva....dac acum, inainte de a pleca acasa, m-am reapucat de scris.
Mi-e greu, ca nu stiu cum sa dau o mana de ajutor. Ce se poate face...o scurta calatorie, un weekend, pentru a reaminti vechile sentimente, pentru a arata ca fiecare persoana e unica, chiar daca intamplarea face sa nu para chair asa!
Am sa adaug maine alte idei in acelasi articol!
A trecut si maine si poimane...dar ideile mele nu au vrut sa apara. Sunt in criza si nu stiu ce sa spun. Toata vorbaraia mea a incetat...s-a stins incet, ca o falcara in ploaie (metaforic ahhh!)
Chiar ca nu imi vine nici o idee. Nu stiu ce s-ar putea face pentru a schimba parerea unui om incapatant. Eu am incercat 5 ani de zile si nu am reusit. Deci din punctul asta de vedere nu pot da sfaturi......
Eu zic ca daca cineva acepta cu inima serena ceea ce viata ii rezerva si continua sa mearga inainte pe strada aleasa (chiar daca asta inseamna ca trebuie sa se faca alegeri drastice), cei din jurul sau isi vor da singuri seama si se vor convinge ca, cum se spune pe aici "non tutti i mali vengono per nuocere" (= un toate greutatile vin ca sa fac rau, adica mai pe limba nostra "nu e dracu' chiar asa de negru") . Doar ca in acest caz, e nevoie de timp, si stim bine ca timpul nu este prietenul nostru!
BARBATII SI NESIMTIREA
Ooooo, prea multe s-au intamplat in ultimul timp pentru a nu imi spune si eu parerea.
Am tot incercat sa tac din gura, di respect pentru unul sau pentru altul....dar nu ma mai pot abtine!
Barbatii sunt niste insensibili! Sau cel putin, toti cei care mi-au iesit in cale in ultimul timp. Nu zic ca nu sunt si exceptii, dar...... mie nu mi-au fost inca prezentati.
Ei, care sunt numiti "sexul tare", ei care se bat cu pumnul in piept ca fara de ei lumea s-ar distruge, ei bine, ei sunt cei care cu greutate trec peste momentele de criza (si asta nu o zic eu, ci un studiu facut de specialisti......si daca nu ma credeti duceti-va la un articol intitulat "STIRI" si publicat in luna aprilie), si tot ei sunt cei care nu prea fac fata dureii fizice (si asta din experineta proprie).
In ultima vreme am intalnit de toate rasele.
Am cunoscut barbatii care vor sa isi faca o familie, dar pe spinarea altora!
Am cunoscut barbatii care cred ca totul le este servit pe un platou, si cand isi dau seama ca nu chiar asa, intra in criza existentiala, si cu greu mai vad "luminita de la capatul tunelului"!
Am cunoscut barbatii pentru care cuvantul "resposabilitate" are o explicatie foarte particulara, si pe care o cunosc doar ei. Ei il fac pe dracu' in patru ca sa iti complice viata, si doar ceea ce vor ei si ceea ce cred ei conteaza. Iar daca iti trece prin cap, sa le arati ca nu e totul asa cum spun ei, se porneste o tornada si atunci tu esti vinovata si rea si insensibila si incapatanata......doar pentru ca nu vezi lumea asa cum vrea el!
Cireasa de pe tort....aseara!
Seara se anunta destul de moarta. La TV nu era nimic de vazut, iar jumatatea a inceput sa se joace la calculator. Tot trecand din canal in canal am dat peste un film cu Julia Roberts si Richard Gere: "Runaway Bride". Pe care desigur ca il vazusem deja... dar preferam sa vad ceva siropos decat pe Harrison Ford in "Air Force One".
Doar ca dupa ultimele saptamani (pline de evenimente "ciudate"), si dupa o ora intreaga de miorlaiala sentimentala, mie mi-a venit cheful de declaratii. Dar nu sa le fac eu, ci sa le aud.
Am inceput prin ai spune de ce aveam chef….caci cu barbatii daca nu le dai mura in gura nu pricep (sau se fac ca nu pricep). Cu ei nu functioneaza niciodata proverbul "bate seaua sa priceapa iapa".
Sa reiau. I-am spus ca am chef de cuvinte dulci, si demostrati de iubire, ca uite ea in film cate cerei i se fac, etc etc etc.
El a captat ideea si a inceput cu dragosteli si faze dulci...dar cuvintele mult asteptate nu am iesit.
Mi-a spus ca ma iubeste, dar asta o stiam deja... eu vroiam sa aud o cerere in casatorie, chiar daca nu foarte formala. Chiar daca nu am de gand sa ma casatoresc, dar ideea cereri imi suna asa de bine aseara.
Nu a fost sa fie... si nu numai asta, doar ca, nici macar sarpele cu un singur ochi, nu a vrut sa iasa din vagauna. Asa ca, deluza, m-am simtit abbandonata, m-am intors pe o parte si am adormit.
Spuneti voi, ce sa facem cu barbatii astia? Oare unde vom ajunge?
Am tot incercat sa tac din gura, di respect pentru unul sau pentru altul....dar nu ma mai pot abtine!
Barbatii sunt niste insensibili! Sau cel putin, toti cei care mi-au iesit in cale in ultimul timp. Nu zic ca nu sunt si exceptii, dar...... mie nu mi-au fost inca prezentati.
Ei, care sunt numiti "sexul tare", ei care se bat cu pumnul in piept ca fara de ei lumea s-ar distruge, ei bine, ei sunt cei care cu greutate trec peste momentele de criza (si asta nu o zic eu, ci un studiu facut de specialisti......si daca nu ma credeti duceti-va la un articol intitulat "STIRI" si publicat in luna aprilie), si tot ei sunt cei care nu prea fac fata dureii fizice (si asta din experineta proprie).
In ultima vreme am intalnit de toate rasele.
Am cunoscut barbatii care vor sa isi faca o familie, dar pe spinarea altora!
Am cunoscut barbatii care cred ca totul le este servit pe un platou, si cand isi dau seama ca nu chiar asa, intra in criza existentiala, si cu greu mai vad "luminita de la capatul tunelului"!
Am cunoscut barbatii pentru care cuvantul "resposabilitate" are o explicatie foarte particulara, si pe care o cunosc doar ei. Ei il fac pe dracu' in patru ca sa iti complice viata, si doar ceea ce vor ei si ceea ce cred ei conteaza. Iar daca iti trece prin cap, sa le arati ca nu e totul asa cum spun ei, se porneste o tornada si atunci tu esti vinovata si rea si insensibila si incapatanata......doar pentru ca nu vezi lumea asa cum vrea el!
Cireasa de pe tort....aseara!
Seara se anunta destul de moarta. La TV nu era nimic de vazut, iar jumatatea a inceput sa se joace la calculator. Tot trecand din canal in canal am dat peste un film cu Julia Roberts si Richard Gere: "Runaway Bride". Pe care desigur ca il vazusem deja... dar preferam sa vad ceva siropos decat pe Harrison Ford in "Air Force One".
Doar ca dupa ultimele saptamani (pline de evenimente "ciudate"), si dupa o ora intreaga de miorlaiala sentimentala, mie mi-a venit cheful de declaratii. Dar nu sa le fac eu, ci sa le aud.
Am inceput prin ai spune de ce aveam chef….caci cu barbatii daca nu le dai mura in gura nu pricep (sau se fac ca nu pricep). Cu ei nu functioneaza niciodata proverbul "bate seaua sa priceapa iapa".
Sa reiau. I-am spus ca am chef de cuvinte dulci, si demostrati de iubire, ca uite ea in film cate cerei i se fac, etc etc etc.
El a captat ideea si a inceput cu dragosteli si faze dulci...dar cuvintele mult asteptate nu am iesit.
Mi-a spus ca ma iubeste, dar asta o stiam deja... eu vroiam sa aud o cerere in casatorie, chiar daca nu foarte formala. Chiar daca nu am de gand sa ma casatoresc, dar ideea cereri imi suna asa de bine aseara.
Nu a fost sa fie... si nu numai asta, doar ca, nici macar sarpele cu un singur ochi, nu a vrut sa iasa din vagauna. Asa ca, deluza, m-am simtit abbandonata, m-am intors pe o parte si am adormit.
Spuneti voi, ce sa facem cu barbatii astia? Oare unde vom ajunge?
miercuri, iulie 20, 2005
E FATA!!!!!
DA, ESTE OFICIAL..... COPILASUL DI BURTICA SURIOAREI MELE, ESTE O FATUCA FETISOARA!!!!!
LA MULTI ANI SI SA-I TRAIASCA, SA FIE SANATOASA SI FRUMOASA SI DE TOATE!!!!!
LA MULTI ANI SI SA-I TRAIASCA, SA FIE SANATOASA SI FRUMOASA SI DE TOATE!!!!!
luni, iulie 18, 2005
O floare .........
Ce va spun cuvintele astea?
Un vechi film indian, desigur, despre care sincera sa fiu nu imi aduc aminte mai nimic (in afara de titlu).
Am avut o floare. Sau mai bine spus am cumparat o planta care facea flori....... Niste flori albe, frumoase, parfumate.
Dupa ceva timp a incetat sa mai faca flori (chair daca ea isi dadea toata silinta, adica face niste boboci micuti, care se ofileau repede). Dar mi-am spus, e normal, doar a venit toamna. Toata iarna a rezista destul de bine. Pierdea din cand in cand cate o frunza, dar era inca verde si puternica.
Si a venit primavara, iar plantuta mea, in loc sa faca frunze noi , sa "intinereasca", a inceput sa se ofileasca din ce in ce mai tare. Pana cand, luata de disperare am cumparat un ingrasamat special pentru ea. Dar acesta a avut exact efectul contrar. Planta a pierdut toate frunzele iar ramurelele s-au uscat. Atunci am stiut ca e pe moarte, dar icapatanata cum sunt, am vrut sa mai fac o incercare. Am dus-o afara la umbra unei magnolii, intr-un loc unde e udata in fiecare noapte.
Acum mai are doar doua ramurele dar aceste au inceput sa faca frunze noi. Deci o speranta e.
Mica, foarte mica, caci frunzele par ca nu prea au forta sa creasca, dar tot speranta se numeste.
Tare sunt satula de plantuta asta. Tare as vrea sa stau ceva timp intr-un loc unde ma pot bucura de toare florile din jurul meu, fara aa trebuiasca sa ma procup de sanatatea lor.......
A se citii printre randuri.
Un vechi film indian, desigur, despre care sincera sa fiu nu imi aduc aminte mai nimic (in afara de titlu).
Am avut o floare. Sau mai bine spus am cumparat o planta care facea flori....... Niste flori albe, frumoase, parfumate.
Dupa ceva timp a incetat sa mai faca flori (chair daca ea isi dadea toata silinta, adica face niste boboci micuti, care se ofileau repede). Dar mi-am spus, e normal, doar a venit toamna. Toata iarna a rezista destul de bine. Pierdea din cand in cand cate o frunza, dar era inca verde si puternica.
Si a venit primavara, iar plantuta mea, in loc sa faca frunze noi , sa "intinereasca", a inceput sa se ofileasca din ce in ce mai tare. Pana cand, luata de disperare am cumparat un ingrasamat special pentru ea. Dar acesta a avut exact efectul contrar. Planta a pierdut toate frunzele iar ramurelele s-au uscat. Atunci am stiut ca e pe moarte, dar icapatanata cum sunt, am vrut sa mai fac o incercare. Am dus-o afara la umbra unei magnolii, intr-un loc unde e udata in fiecare noapte.
Acum mai are doar doua ramurele dar aceste au inceput sa faca frunze noi. Deci o speranta e.
Mica, foarte mica, caci frunzele par ca nu prea au forta sa creasca, dar tot speranta se numeste.
Tare sunt satula de plantuta asta. Tare as vrea sa stau ceva timp intr-un loc unde ma pot bucura de toare florile din jurul meu, fara aa trebuiasca sa ma procup de sanatatea lor.......
A se citii printre randuri.
Gratarel la bloc
Este luni dimineata...si parca nu imi vine sa cred. Am deschis ochii la 7.40 (fara sa fi sunat ceasul). O senzatie foarte ciudata pusese stapanire pe mine inainte de a ma trezii, poate din cauza visului...sau poate e ceva care ma "ataca" de cateva zile.
Ma ridic din pat, ma spal pe fata...si incerc sa ma pieptan, dar renunt dupa doua trei secunde.....coama mea nu se lasa induplecata, asa ca trebuie sa ma multumesc cu o foarte banala coada de cal.........Uite asa a inceput saptamana de munca.
Dar vineri.....vineri a fost o alta poveste!
Dupa multe incercari esuate, am reusiti sa imi adun toti vecinii la un gratarel (de fapt, aproape toti, caci un cuplu a renuntat "in extremis".
Dar sa explic cum este "blocul" meu. Este un bloc cu 3 etaje si doua intrari. O familie are intarea separata (ei au apartamentul cel mai mare, facut pe doua etaje). Cealata intrare e pentru celelate 5 familii.
La parter sunt garajele. La primul etaj, sunt 2 apartamente (dintre care unul e al meu). Iar la al doilea sunt altre 3 apartamente.
Nu stau sa va descriu cum fiecare fir de iarba s-a miscat in adierea vantului. Va spun doar ca a fost foarte dragut. Desigur, a lipsit muzica, si desigur ca lumea nu apretat valoarea unui mic cu mustarsi bere, si nici gustul salatei orientale....dar e bine si asa.
Mi-am facut un pic de publicitate cu croitoria si se vad deja primele roade. Unul dintre vecini (este necasatorit) m-a rugat sa ii scurez o pereche de pantaloni.
UF, nu sunt eu exact cu inpiratia la maxim. Poate pentru ca afara s-a inorat (dar e tot zabuseala), poate pentru ca e luni........cine stie!
Ma ridic din pat, ma spal pe fata...si incerc sa ma pieptan, dar renunt dupa doua trei secunde.....coama mea nu se lasa induplecata, asa ca trebuie sa ma multumesc cu o foarte banala coada de cal.........Uite asa a inceput saptamana de munca.
Dar vineri.....vineri a fost o alta poveste!
Dupa multe incercari esuate, am reusiti sa imi adun toti vecinii la un gratarel (de fapt, aproape toti, caci un cuplu a renuntat "in extremis".
Dar sa explic cum este "blocul" meu. Este un bloc cu 3 etaje si doua intrari. O familie are intarea separata (ei au apartamentul cel mai mare, facut pe doua etaje). Cealata intrare e pentru celelate 5 familii.
La parter sunt garajele. La primul etaj, sunt 2 apartamente (dintre care unul e al meu). Iar la al doilea sunt altre 3 apartamente.
Nu stau sa va descriu cum fiecare fir de iarba s-a miscat in adierea vantului. Va spun doar ca a fost foarte dragut. Desigur, a lipsit muzica, si desigur ca lumea nu apretat valoarea unui mic cu mustarsi bere, si nici gustul salatei orientale....dar e bine si asa.
Mi-am facut un pic de publicitate cu croitoria si se vad deja primele roade. Unul dintre vecini (este necasatorit) m-a rugat sa ii scurez o pereche de pantaloni.
UF, nu sunt eu exact cu inpiratia la maxim. Poate pentru ca afara s-a inorat (dar e tot zabuseala), poate pentru ca e luni........cine stie!
marți, iulie 05, 2005
Abonați-vă la:
Postări (Atom)