BARBATII SI NESIMTIREA

Ooooo, prea multe s-au intamplat in ultimul timp pentru a nu imi spune si eu parerea.
Am tot incercat sa tac din gura, di respect pentru unul sau pentru altul....dar nu ma mai pot abtine!
Barbatii sunt niste insensibili! Sau cel putin, toti cei care mi-au iesit in cale in ultimul timp. Nu zic ca nu sunt si exceptii, dar...... mie nu mi-au fost inca prezentati.
Ei, care sunt numiti "sexul tare", ei care se bat cu pumnul in piept ca fara de ei lumea s-ar distruge, ei bine, ei sunt cei care cu greutate trec peste momentele de criza (si asta nu o zic eu, ci un studiu facut de specialisti......si daca nu ma credeti duceti-va la un articol intitulat "STIRI" si publicat in luna aprilie), si tot ei sunt cei care nu prea fac fata dureii fizice (si asta din experineta proprie).
In ultima vreme am intalnit de toate rasele.
Am cunoscut barbatii care vor sa isi faca o familie, dar pe spinarea altora!
Am cunoscut barbatii care cred ca totul le este servit pe un platou, si cand isi dau seama ca nu chiar asa, intra in criza existentiala, si cu greu mai vad "luminita de la capatul tunelului"!
Am cunoscut barbatii pentru care cuvantul "resposabilitate" are o explicatie foarte particulara, si pe care o cunosc doar ei. Ei il fac pe dracu' in patru ca sa iti complice viata, si doar ceea ce vor ei si ceea ce cred ei conteaza. Iar daca iti trece prin cap, sa le arati ca nu e totul asa cum spun ei, se porneste o tornada si atunci tu esti vinovata si rea si insensibila si incapatanata......doar pentru ca nu vezi lumea asa cum vrea el!
Cireasa de pe tort....aseara!
Seara se anunta destul de moarta. La TV nu era nimic de vazut, iar jumatatea a inceput sa se joace la calculator. Tot trecand din canal in canal am dat peste un film cu Julia Roberts si Richard Gere: "Runaway Bride". Pe care desigur ca il vazusem deja... dar preferam sa vad ceva siropos decat pe Harrison Ford in "Air Force One".
Doar ca dupa ultimele saptamani (pline de evenimente "ciudate"), si dupa o ora intreaga de miorlaiala sentimentala, mie mi-a venit cheful de declaratii. Dar nu sa le fac eu, ci sa le aud.
Am inceput prin ai spune de ce aveam chef….caci cu barbatii daca nu le dai mura in gura nu pricep (sau se fac ca nu pricep). Cu ei nu functioneaza niciodata proverbul "bate seaua sa priceapa iapa".
Sa reiau. I-am spus ca am chef de cuvinte dulci, si demostrati de iubire, ca uite ea in film cate cerei i se fac, etc etc etc.
El a captat ideea si a inceput cu dragosteli si faze dulci...dar cuvintele mult asteptate nu am iesit.
Mi-a spus ca ma iubeste, dar asta o stiam deja... eu vroiam sa aud o cerere in casatorie, chiar daca nu foarte formala. Chiar daca nu am de gand sa ma casatoresc, dar ideea cereri imi suna asa de bine aseara.
Nu a fost sa fie... si nu numai asta, doar ca, nici macar sarpele cu un singur ochi, nu a vrut sa iasa din vagauna. Asa ca, deluza, m-am simtit abbandonata, m-am intors pe o parte si am adormit.

Spuneti voi, ce sa facem cu barbatii astia? Oare unde vom ajunge?