Ce faci cand cineva are nevoie de tine? Cineva de care iti e drag si pe care il stimezi mult ca persoana, pentru ceea ce este si pentru ceea ce a reusit sa faca? Ii sari in ajutor, fara a te gandii prea mult !!
Dar ce faci atunci cand acea persoana iti cere un sfat despre ceva care tu nu stii prea multe, dar al saselea simt iti spune ca e gresit? Eu zic, ca trebuie sa iti lasi convingerile la o parte si trebuie sa faci tot ce iti sta in putere pentru ca ea sa fie fericita !!
Am tot stat si m-am gandit si am ajuns la concluzia ca trebuie sa vorbesti. Trebuie sa iti spui puncul de vedere, chiar daca persoana care o ai in fata e prea incapatanata , ca sa auda ceea ce ai de spus.
Azi am avut mult de munca...si nu apucam sa termin o treaba ca hop aparea un altul cu cate altceva....dac acum, inainte de a pleca acasa, m-am reapucat de scris.
Mi-e greu, ca nu stiu cum sa dau o mana de ajutor. Ce se poate face...o scurta calatorie, un weekend, pentru a reaminti vechile sentimente, pentru a arata ca fiecare persoana e unica, chiar daca intamplarea face sa nu para chair asa!
Am sa adaug maine alte idei in acelasi articol!
A trecut si maine si poimane...dar ideile mele nu au vrut sa apara. Sunt in criza si nu stiu ce sa spun. Toata vorbaraia mea a incetat...s-a stins incet, ca o falcara in ploaie (metaforic ahhh!)
Chiar ca nu imi vine nici o idee. Nu stiu ce s-ar putea face pentru a schimba parerea unui om incapatant. Eu am incercat 5 ani de zile si nu am reusit. Deci din punctul asta de vedere nu pot da sfaturi......
Eu zic ca daca cineva acepta cu inima serena ceea ce viata ii rezerva si continua sa mearga inainte pe strada aleasa (chiar daca asta inseamna ca trebuie sa se faca alegeri drastice), cei din jurul sau isi vor da singuri seama si se vor convinge ca, cum se spune pe aici "non tutti i mali vengono per nuocere" (= un toate greutatile vin ca sa fac rau, adica mai pe limba nostra "nu e dracu' chiar asa de negru") . Doar ca in acest caz, e nevoie de timp, si stim bine ca timpul nu este prietenul nostru!
marți, iulie 26, 2005
BARBATII SI NESIMTIREA
Ooooo, prea multe s-au intamplat in ultimul timp pentru a nu imi spune si eu parerea.
Am tot incercat sa tac din gura, di respect pentru unul sau pentru altul....dar nu ma mai pot abtine!
Barbatii sunt niste insensibili! Sau cel putin, toti cei care mi-au iesit in cale in ultimul timp. Nu zic ca nu sunt si exceptii, dar...... mie nu mi-au fost inca prezentati.
Ei, care sunt numiti "sexul tare", ei care se bat cu pumnul in piept ca fara de ei lumea s-ar distruge, ei bine, ei sunt cei care cu greutate trec peste momentele de criza (si asta nu o zic eu, ci un studiu facut de specialisti......si daca nu ma credeti duceti-va la un articol intitulat "STIRI" si publicat in luna aprilie), si tot ei sunt cei care nu prea fac fata dureii fizice (si asta din experineta proprie).
In ultima vreme am intalnit de toate rasele.
Am cunoscut barbatii care vor sa isi faca o familie, dar pe spinarea altora!
Am cunoscut barbatii care cred ca totul le este servit pe un platou, si cand isi dau seama ca nu chiar asa, intra in criza existentiala, si cu greu mai vad "luminita de la capatul tunelului"!
Am cunoscut barbatii pentru care cuvantul "resposabilitate" are o explicatie foarte particulara, si pe care o cunosc doar ei. Ei il fac pe dracu' in patru ca sa iti complice viata, si doar ceea ce vor ei si ceea ce cred ei conteaza. Iar daca iti trece prin cap, sa le arati ca nu e totul asa cum spun ei, se porneste o tornada si atunci tu esti vinovata si rea si insensibila si incapatanata......doar pentru ca nu vezi lumea asa cum vrea el!
Cireasa de pe tort....aseara!
Seara se anunta destul de moarta. La TV nu era nimic de vazut, iar jumatatea a inceput sa se joace la calculator. Tot trecand din canal in canal am dat peste un film cu Julia Roberts si Richard Gere: "Runaway Bride". Pe care desigur ca il vazusem deja... dar preferam sa vad ceva siropos decat pe Harrison Ford in "Air Force One".
Doar ca dupa ultimele saptamani (pline de evenimente "ciudate"), si dupa o ora intreaga de miorlaiala sentimentala, mie mi-a venit cheful de declaratii. Dar nu sa le fac eu, ci sa le aud.
Am inceput prin ai spune de ce aveam chef….caci cu barbatii daca nu le dai mura in gura nu pricep (sau se fac ca nu pricep). Cu ei nu functioneaza niciodata proverbul "bate seaua sa priceapa iapa".
Sa reiau. I-am spus ca am chef de cuvinte dulci, si demostrati de iubire, ca uite ea in film cate cerei i se fac, etc etc etc.
El a captat ideea si a inceput cu dragosteli si faze dulci...dar cuvintele mult asteptate nu am iesit.
Mi-a spus ca ma iubeste, dar asta o stiam deja... eu vroiam sa aud o cerere in casatorie, chiar daca nu foarte formala. Chiar daca nu am de gand sa ma casatoresc, dar ideea cereri imi suna asa de bine aseara.
Nu a fost sa fie... si nu numai asta, doar ca, nici macar sarpele cu un singur ochi, nu a vrut sa iasa din vagauna. Asa ca, deluza, m-am simtit abbandonata, m-am intors pe o parte si am adormit.
Spuneti voi, ce sa facem cu barbatii astia? Oare unde vom ajunge?
Am tot incercat sa tac din gura, di respect pentru unul sau pentru altul....dar nu ma mai pot abtine!
Barbatii sunt niste insensibili! Sau cel putin, toti cei care mi-au iesit in cale in ultimul timp. Nu zic ca nu sunt si exceptii, dar...... mie nu mi-au fost inca prezentati.
Ei, care sunt numiti "sexul tare", ei care se bat cu pumnul in piept ca fara de ei lumea s-ar distruge, ei bine, ei sunt cei care cu greutate trec peste momentele de criza (si asta nu o zic eu, ci un studiu facut de specialisti......si daca nu ma credeti duceti-va la un articol intitulat "STIRI" si publicat in luna aprilie), si tot ei sunt cei care nu prea fac fata dureii fizice (si asta din experineta proprie).
In ultima vreme am intalnit de toate rasele.
Am cunoscut barbatii care vor sa isi faca o familie, dar pe spinarea altora!
Am cunoscut barbatii care cred ca totul le este servit pe un platou, si cand isi dau seama ca nu chiar asa, intra in criza existentiala, si cu greu mai vad "luminita de la capatul tunelului"!
Am cunoscut barbatii pentru care cuvantul "resposabilitate" are o explicatie foarte particulara, si pe care o cunosc doar ei. Ei il fac pe dracu' in patru ca sa iti complice viata, si doar ceea ce vor ei si ceea ce cred ei conteaza. Iar daca iti trece prin cap, sa le arati ca nu e totul asa cum spun ei, se porneste o tornada si atunci tu esti vinovata si rea si insensibila si incapatanata......doar pentru ca nu vezi lumea asa cum vrea el!
Cireasa de pe tort....aseara!
Seara se anunta destul de moarta. La TV nu era nimic de vazut, iar jumatatea a inceput sa se joace la calculator. Tot trecand din canal in canal am dat peste un film cu Julia Roberts si Richard Gere: "Runaway Bride". Pe care desigur ca il vazusem deja... dar preferam sa vad ceva siropos decat pe Harrison Ford in "Air Force One".
Doar ca dupa ultimele saptamani (pline de evenimente "ciudate"), si dupa o ora intreaga de miorlaiala sentimentala, mie mi-a venit cheful de declaratii. Dar nu sa le fac eu, ci sa le aud.
Am inceput prin ai spune de ce aveam chef….caci cu barbatii daca nu le dai mura in gura nu pricep (sau se fac ca nu pricep). Cu ei nu functioneaza niciodata proverbul "bate seaua sa priceapa iapa".
Sa reiau. I-am spus ca am chef de cuvinte dulci, si demostrati de iubire, ca uite ea in film cate cerei i se fac, etc etc etc.
El a captat ideea si a inceput cu dragosteli si faze dulci...dar cuvintele mult asteptate nu am iesit.
Mi-a spus ca ma iubeste, dar asta o stiam deja... eu vroiam sa aud o cerere in casatorie, chiar daca nu foarte formala. Chiar daca nu am de gand sa ma casatoresc, dar ideea cereri imi suna asa de bine aseara.
Nu a fost sa fie... si nu numai asta, doar ca, nici macar sarpele cu un singur ochi, nu a vrut sa iasa din vagauna. Asa ca, deluza, m-am simtit abbandonata, m-am intors pe o parte si am adormit.
Spuneti voi, ce sa facem cu barbatii astia? Oare unde vom ajunge?
miercuri, iulie 20, 2005
E FATA!!!!!
DA, ESTE OFICIAL..... COPILASUL DI BURTICA SURIOAREI MELE, ESTE O FATUCA FETISOARA!!!!!
LA MULTI ANI SI SA-I TRAIASCA, SA FIE SANATOASA SI FRUMOASA SI DE TOATE!!!!!
LA MULTI ANI SI SA-I TRAIASCA, SA FIE SANATOASA SI FRUMOASA SI DE TOATE!!!!!
luni, iulie 18, 2005
O floare .........
Ce va spun cuvintele astea?
Un vechi film indian, desigur, despre care sincera sa fiu nu imi aduc aminte mai nimic (in afara de titlu).
Am avut o floare. Sau mai bine spus am cumparat o planta care facea flori....... Niste flori albe, frumoase, parfumate.
Dupa ceva timp a incetat sa mai faca flori (chair daca ea isi dadea toata silinta, adica face niste boboci micuti, care se ofileau repede). Dar mi-am spus, e normal, doar a venit toamna. Toata iarna a rezista destul de bine. Pierdea din cand in cand cate o frunza, dar era inca verde si puternica.
Si a venit primavara, iar plantuta mea, in loc sa faca frunze noi , sa "intinereasca", a inceput sa se ofileasca din ce in ce mai tare. Pana cand, luata de disperare am cumparat un ingrasamat special pentru ea. Dar acesta a avut exact efectul contrar. Planta a pierdut toate frunzele iar ramurelele s-au uscat. Atunci am stiut ca e pe moarte, dar icapatanata cum sunt, am vrut sa mai fac o incercare. Am dus-o afara la umbra unei magnolii, intr-un loc unde e udata in fiecare noapte.
Acum mai are doar doua ramurele dar aceste au inceput sa faca frunze noi. Deci o speranta e.
Mica, foarte mica, caci frunzele par ca nu prea au forta sa creasca, dar tot speranta se numeste.
Tare sunt satula de plantuta asta. Tare as vrea sa stau ceva timp intr-un loc unde ma pot bucura de toare florile din jurul meu, fara aa trebuiasca sa ma procup de sanatatea lor.......
A se citii printre randuri.
Un vechi film indian, desigur, despre care sincera sa fiu nu imi aduc aminte mai nimic (in afara de titlu).
Am avut o floare. Sau mai bine spus am cumparat o planta care facea flori....... Niste flori albe, frumoase, parfumate.
Dupa ceva timp a incetat sa mai faca flori (chair daca ea isi dadea toata silinta, adica face niste boboci micuti, care se ofileau repede). Dar mi-am spus, e normal, doar a venit toamna. Toata iarna a rezista destul de bine. Pierdea din cand in cand cate o frunza, dar era inca verde si puternica.
Si a venit primavara, iar plantuta mea, in loc sa faca frunze noi , sa "intinereasca", a inceput sa se ofileasca din ce in ce mai tare. Pana cand, luata de disperare am cumparat un ingrasamat special pentru ea. Dar acesta a avut exact efectul contrar. Planta a pierdut toate frunzele iar ramurelele s-au uscat. Atunci am stiut ca e pe moarte, dar icapatanata cum sunt, am vrut sa mai fac o incercare. Am dus-o afara la umbra unei magnolii, intr-un loc unde e udata in fiecare noapte.
Acum mai are doar doua ramurele dar aceste au inceput sa faca frunze noi. Deci o speranta e.
Mica, foarte mica, caci frunzele par ca nu prea au forta sa creasca, dar tot speranta se numeste.
Tare sunt satula de plantuta asta. Tare as vrea sa stau ceva timp intr-un loc unde ma pot bucura de toare florile din jurul meu, fara aa trebuiasca sa ma procup de sanatatea lor.......
A se citii printre randuri.
Gratarel la bloc
Este luni dimineata...si parca nu imi vine sa cred. Am deschis ochii la 7.40 (fara sa fi sunat ceasul). O senzatie foarte ciudata pusese stapanire pe mine inainte de a ma trezii, poate din cauza visului...sau poate e ceva care ma "ataca" de cateva zile.
Ma ridic din pat, ma spal pe fata...si incerc sa ma pieptan, dar renunt dupa doua trei secunde.....coama mea nu se lasa induplecata, asa ca trebuie sa ma multumesc cu o foarte banala coada de cal.........Uite asa a inceput saptamana de munca.
Dar vineri.....vineri a fost o alta poveste!
Dupa multe incercari esuate, am reusiti sa imi adun toti vecinii la un gratarel (de fapt, aproape toti, caci un cuplu a renuntat "in extremis".
Dar sa explic cum este "blocul" meu. Este un bloc cu 3 etaje si doua intrari. O familie are intarea separata (ei au apartamentul cel mai mare, facut pe doua etaje). Cealata intrare e pentru celelate 5 familii.
La parter sunt garajele. La primul etaj, sunt 2 apartamente (dintre care unul e al meu). Iar la al doilea sunt altre 3 apartamente.
Nu stau sa va descriu cum fiecare fir de iarba s-a miscat in adierea vantului. Va spun doar ca a fost foarte dragut. Desigur, a lipsit muzica, si desigur ca lumea nu apretat valoarea unui mic cu mustarsi bere, si nici gustul salatei orientale....dar e bine si asa.
Mi-am facut un pic de publicitate cu croitoria si se vad deja primele roade. Unul dintre vecini (este necasatorit) m-a rugat sa ii scurez o pereche de pantaloni.
UF, nu sunt eu exact cu inpiratia la maxim. Poate pentru ca afara s-a inorat (dar e tot zabuseala), poate pentru ca e luni........cine stie!
Ma ridic din pat, ma spal pe fata...si incerc sa ma pieptan, dar renunt dupa doua trei secunde.....coama mea nu se lasa induplecata, asa ca trebuie sa ma multumesc cu o foarte banala coada de cal.........Uite asa a inceput saptamana de munca.
Dar vineri.....vineri a fost o alta poveste!
Dupa multe incercari esuate, am reusiti sa imi adun toti vecinii la un gratarel (de fapt, aproape toti, caci un cuplu a renuntat "in extremis".
Dar sa explic cum este "blocul" meu. Este un bloc cu 3 etaje si doua intrari. O familie are intarea separata (ei au apartamentul cel mai mare, facut pe doua etaje). Cealata intrare e pentru celelate 5 familii.
La parter sunt garajele. La primul etaj, sunt 2 apartamente (dintre care unul e al meu). Iar la al doilea sunt altre 3 apartamente.
Nu stau sa va descriu cum fiecare fir de iarba s-a miscat in adierea vantului. Va spun doar ca a fost foarte dragut. Desigur, a lipsit muzica, si desigur ca lumea nu apretat valoarea unui mic cu mustarsi bere, si nici gustul salatei orientale....dar e bine si asa.
Mi-am facut un pic de publicitate cu croitoria si se vad deja primele roade. Unul dintre vecini (este necasatorit) m-a rugat sa ii scurez o pereche de pantaloni.
UF, nu sunt eu exact cu inpiratia la maxim. Poate pentru ca afara s-a inorat (dar e tot zabuseala), poate pentru ca e luni........cine stie!
marți, iulie 05, 2005
Despre poze
Stiu ca am promis sa va trimit pozele, si am sa o fac.
Dar avand in vedere ca mai multa lume vroia sa le vada, am preferat se le pun pe site, unde toti le pot vedea !
Pe curand!
Dar avand in vedere ca mai multa lume vroia sa le vada, am preferat se le pun pe site, unde toti le pot vedea !
Pe curand!
COLEGII
Cred ca am scris deja ca vreau sa ma reantalnesc cu vechii colegi cand ma intorc in tara.
Azi, dupa ce am vorbit un pic cu doua colege si prietene pe Messenger, am inceput o cautate nebuna pe net. Si ia uitati peste ce am dat:
http://www.colegi.ro/
Eu m-am inscris deja la situ-ul acesta, si mi se pare foarte dragut. De aceea il recomand la toata lumea.
Stiu ca am promis sa pun o poza cu promotia 1998 del la Liceul A.D. Xenopol.....dar am uitat. Prea multe s-au intamplat in ultimul timp! Dar de data asta am sa incerc sa ma tin de cuvant.
Iata ca cautarea mea a dat roade. Tocmai am vorbit cu o colega de la scoala generala (Andreea). Din pacate mi-a spus ca traieste o perioda mai grea, caci si-a pierdut tatal. Dar daca nu o gaseam asa, nu as fi aflat deloc, si nu i-as fii putut spune o vorba buna!
Am dat peste cineva care se numeste Achim Mihaela, voua va suna cunoscut numele asta? Mie da, asa ca i-am dat un mesaj, poate si ea isi aduce aminte de mine. (Sincera sa fiu sperantele sunt slabe.....dar incercarea moarte nu are!)
Deci va rog, incercati sa spune-ti la cat mai multa lume de site-ul acesta, si poatea sa ne vom gasii mai repede!
Azi, dupa ce am vorbit un pic cu doua colege si prietene pe Messenger, am inceput o cautate nebuna pe net. Si ia uitati peste ce am dat:
http://www.colegi.ro/
Eu m-am inscris deja la situ-ul acesta, si mi se pare foarte dragut. De aceea il recomand la toata lumea.
Stiu ca am promis sa pun o poza cu promotia 1998 del la Liceul A.D. Xenopol.....dar am uitat. Prea multe s-au intamplat in ultimul timp! Dar de data asta am sa incerc sa ma tin de cuvant.
Iata ca cautarea mea a dat roade. Tocmai am vorbit cu o colega de la scoala generala (Andreea). Din pacate mi-a spus ca traieste o perioda mai grea, caci si-a pierdut tatal. Dar daca nu o gaseam asa, nu as fi aflat deloc, si nu i-as fii putut spune o vorba buna!
Am dat peste cineva care se numeste Achim Mihaela, voua va suna cunoscut numele asta? Mie da, asa ca i-am dat un mesaj, poate si ea isi aduce aminte de mine. (Sincera sa fiu sperantele sunt slabe.....dar incercarea moarte nu are!)
Deci va rog, incercati sa spune-ti la cat mai multa lume de site-ul acesta, si poatea sa ne vom gasii mai repede!
Abonați-vă la:
Postări (Atom)