Au trecut deja doua săptămâni de când nu am mai fost cu bicicleta si moralul meu simte mult lipsa. Asa ca azi, după ce am reușit sa ma dau jos din pat, mi-am pus rucsacul in spate si dai bătaie. Doar ca dupa nu mult timp mi-am dat seama ca îmi lipsea ceva ... căștile in urechi! Si uite asa timp de aproape o ora m-am bucurat di plin de liniștea dimineții, a câmpurilor, de vocile pasărilor si de foșnetul vântului.
Deci pot spune ca am avut o dimineața extraordinare , păcat ca acum, l ora 12.28 mi-e un somn de imi pica ochii in gura :(
