Schimbari

In curand voi face un salt de calitate....
Pregatesc un alt site, un alt blog, mai dragut, mai complet, mai usor de folosit.
Sunt in urma cu lucrarile, caci am foarte mult de muca acolo de unde imi vine banisorul...asa ca inca nu e gata totul. Dar foarte curand voi face o mare inaugurare.
Pana atunci va arat cum arata luni dimineata campia cu zapada.

Om de zapada

Harry Potter

Sambata, 26/11, am fost sa vedem filmul "Harry Potter and the Goblet of Fire".
Dupa o asteptare care mi-a macinat stomacul, ajungem in sfarsit la cinematograf.
Eu sincera sa fiu eram un pic dezamagita de lumea din jurul meu...dar sa va povestec cum a fost treaba.
Samabata dimineata trezirea si hop la bar sa luam micul dejun cu cappucino si prajiturica.
Apoi ne-am intors repejor acasa a sa terminam cat mai repede ce trebusoare mai aveam.
Numaram orele pana la ora H....Biletele le cumparasem deja de 2 saptamani.....8 bilete pentru 8 persoane care de abea astepatau sa vada acest film.
Si iata ca in acea dimineata se produce minunea....incepe sa ninga....Si a nins , si a nins.....pana a acoperti tot orasul cu un frumos strat de zapada proaspata (Tin sa precizez ca pe aici se intampla foarte rar se ninga.......Am facut si multe poze dar nu le am pe toate cu mine).
Ce poti dorii mai mult decat o seara Harry Potter cu 15 cm de zapada....poate doar un Craciun cu zapada...dar asta chiar ca e imposibil aici.






































Eu si jumatatea eram in extaz....Dar pe aici lumea nu iubeste de loc zapada, asa ca doi dintre prietenii nostri s-au lasat pagubasi si cand i-am chemat ca sa se pregateasca ne-au raspuns ca e prea periculos ca sa iasa din casa.
PREA PERICULAS CA SA IASA DIN CASA?????????????????? CUM PANA MASII VINE ASTA? DAR IN LUME DE RAHAT TRAIM DE A DEVENIT PERICULOS SA IESI DIN CASA CU 15 CM DE ZAPADA ????????????????????
Dragi mei eu am ramas fara cuvine, si mi-am zis ca pentru o lunga perioada de timp nu vreau sa mai aud de ei.
Oricum strazile erau destul de curate si se circula destul de bine.
La sfarsit eram doar 5, eu cu jumatatea, Elisa cu Stefano si Raffaelle. (trebuia sa fie si surioara lui dar sin pacata a racit).
Dai cu bombonele, dai cu pop-corn, ca sa treaca timpul cat mai repede.....uni dintre noi nu mai aveau rabdare......




















Cum a fost filmul...destul de dragut. Desigur asteptare era asa de mare ca si exigentele. Au taiat foarte mult din carte...si au eliminat niste personaje foarte dragute...dar efectele speciale au fost fantastice.
Duminica dimineata as fi vrut sa il vad...cu sange rece...
Dar nu-i bai o sa il revad in seara asa ! ha ha ha ha ha ha

Sf. Andrei

Azi ortodoxi sabatoresc Sf. Andrei......si atunci hop si eu cu urarile.
Aici e mai usor decat ultima data...ca nu prea stiu Andree sau Andrei.
In primul rand un calduros si sincer LA MULTI ANI !!!! Andreei, colega mea de liceu!!!!!
Apoi, un alt calduros la multi ani Andreei , colega mea de generala.

Si acum hai sa ma gandesc pe cine mai stiu.....
Aveam un Andrei la bloc....dar habar nu are de mine.... Mai era era un Andrei care lucra la casino cu Cristina....dar si el e departe...Iar de alti nu imi aduc aminte.

Oricum la multi ani la toata lumea !!!!!!

2 in 1

Lavy-Fashion News

Avand in vedere chilogramele in plus pe care creatoare de moda Lavy le-a asezat cu maiestrie pe coapse si pe fundulet, s-a pus pe munca si a CREAT o nou model de pantaloni.
Acesta este destul de usor de ralizat.
Se iau doau perechi de jeans in care nu mai intri nici daca te dai cu capul de pereti, se taie cu maiestrie si apoi se unesc pentru a forma o NOUA PERECHE DE JEANS.
Din pacate la momentul actual nu s-a difuzat nici o imagine cu noii creatii, caci artista Lavy refuza sa iasa din casa (de moda) pana nu slabeste 5 kg (imposibil, avand in vedere cat si ce mananca).
Revenim cat de curand cu noi informatii!


24 noiembrie 2005

Lavy-Fashion News

Dupa multe ore de asteptare in frig si zapada (ca de aseara a inceput sa fulguiasca si pe aici), paparazzi nostri au reusit sa "fure" o imagine a noi creatii. (Ne scuzatio pentru calitatea imaginilor, dar eram ascunsi in dulap)

Flamenco

V-am spus ca m-am apucat de flamenco? Cred ca da.
Desi inceputul a fost un dezastru total, caci mi-am dat seama ca am doua piciare stangi si sunt o bucata de lemn (care mai degraba se rupe decat sa se indoaie), incet, incet am inceput sa tin si eu ritmul cat de cat cu lumea.

In aceasta poza eu sunt cea din mijloc, cu tricoul cu maneci scurte si cu scris.











Aici cred ca ma vad mai bine. Eu sunt aia cu ochelari. Cel din spatele meu e profu', dar ca e cam gay (pacat de el ca tare dragut mai e).










Si acum vine marea durere. Sambata am avut o alta lectie, dar avand in vedere ca eu bausem cam jumatate de sticla da vin, l-am rugat pe jumatatea sa ma duca cu masinuta pana la locul faptei. Lectia durand doar o ora si nu avea nici un sens sa ma lase acolo si sa plece, asa ca s-a pus cuminte intr-un colt si ne-a facut poze.
Va intrebati care e durerea...pai se pare ca urechea musicala am uitat-o pe undeva prin Romania si pana si jumatatea si-a data seama (care e un afon de zile mari).
Cum de m-am ramolit in halul asta?
Acum stau si ma intreb daca merita sa investesc banutii in nebunia asta. E frumos, ca petreci o ora dand din aripi si di craci ca un peste pe nisip....dar este doar o ora pe saptamana (vineri seara cand capacitatea de a invata ceva e pe undeva sub zero).
Am sa incerc sa rezist, dar la spectacolul din luna mai, eu nu voi partecipa (daca nu se intampla un miracol intre timp).

Sunteti curiosi?

Daca erati curiosi decum arata nepotica mea.....
atunci ve-o prezint pe

EVY

Evy spune: " Nu e vina mea ca nu m-am aratat pana acum, doar ca parintii mei nu prea sunt capabil sa faca si ei o poza cum trebuie! Ce sa-i faci, sunt noi in meseria asta!"

IA SA VEDETI CAT DE MULT IMI PACE SA FAC BAITA

si asa era mai zilele trecute

asa era cand s-a nascut

Cu picioarele pe pamant

Azi e luni. O trista zi de toamna, care m-a intampinat dis de dimineata cu o ploaie mocaneasca, care se lipea de parbrizul masinii ca zapada.
Din nou la munca. Fara nici un chef, deschid calculatorul si incep sa caut motive pentru a nu muncii.

E grea intoarcerea la realitate dupa un week-end la munte. Si mai ales daca vorbim de muntii de aici, care incet, incet incep sa imi intre in inima.






Am plecat de acasa ambata, dis de dimineata (la 6) si am ajuns la locul faptei pe la ora 9. Ne-am pus imediat bocancii in piciare si am inceput sa urcam. La ora 11.30 eram la jumatatea drumului, nu foarte obositi, pentru ca urcusul era destul de usor, iar noi cunosteam deja drumul. In plus ne-am si oprit pe ici, pe colea, mai pentro o poza, mai pentru a admira peisajul.



Dupa o scurta oprire la o cabana (nici sa nu va ganditi ca ne-am oprit pentru a manca sau a bea ceva...acest lucru era imposibil, caci cabana era inchisa), am continuat drumul catre lacul Bocche. Dar de aici povestea se schimba. Lipsa de activitate fizica di ultimul an se face din ce in ce mai simtita. Urcusul se face di ce in ce mai abrupt.







Incerc sa imi dau curaj spunandum ca mai e putin, chiar intalnim si un indicator care ne spune: pana la lac...o ora.
Ok, o ora nu e chiar asa de mult, dar dupa ce urci de 3 ore, o ora e foarte, foarte mult.
Incerc sa ma concentrez pe respiratie: inspira lung cu nasul, expira lung cu gura. Imi tot repet ca oxigenul imi lungeste fiecare muschiulet, dar nu ma prea ajuta. Ma opresc gafaind, si atunci imi aud jumatatea care ma invita sa respinr profund si pe nas. As vrea sa ii explic ca asta incerc sa fac, dar pentru a vorbii trebuie sa imi folosesc fortele, si atunci renunt.
Si uite asa, tot zicandu-mi ca mai e putin, ca trebuie sa respir, ca trebuie sa mut un picior in fata celuilalt, ajungem intr-un loc unde unde din punctul nostru de vedere s-ar putea gasii un lac.
"Uite in spatele pietroilui ala cred a lacul", imi aud jumatatea spunand. Si atunci imi iau curajul in dinti si ma reped la atac. Un pas si inca un pas....am ajus...ridic ochii, si ce vad...nimic. Nici urma de lac, nici urama de vreun semnal care sa ne zica strada corecta sau cat mai e pana la lac.
Pana masii....eu gata, m-am hotarat, nu mai urc, raman aici si te astept.
Dar in timp ce imi zic aceste lucruri, ma ridic in piciare si o iau e la capat. Dupa vreo jumatate de ora de "inspira, expira, injura, injura, inspra, expira, hai ca mai e putin", imi aud jumatatea "Am ajuns!"
Imi ridic din nou ochii din pamant (e obligatoriu ca ii tii plecati daca nu vrei sa te impiedici de radacinile sau de pietroaiele, cu care drumul e asfaltat), si ce vad.....O BALTA. O balta nenorocita cu o pojghita de ghiata deasupra, incercuita de un peisaj lunar.
S i atunci urlu: PENTRU DEZOLAREA ASTA M-AI CARAT PANA AICI?

Incet incet ma schimb de tricoul transpirat loarca si ma pun la soare pentru a ma incalzii un pic. Imi iau sandvishul si ma gandesc ca de data asta chiar ca l-am meritat.
Mestec incet, pentru a-mi linistii bataile inimi, si din cand in cad imi ridic ochii catre lac, si ma intreb ... da de ce?
Cand suntem amandoi incalziti si cat de cat odihniti ne luam catrafusele in spinare si ne intoarcem de unde am venit.
Planul este ca o sa asteptam apusul soarelui la cabana (cea de la jumatatea drumului).

Coborarea e minunata, e usoara, nu se transpira, simit ca as putea fece coborari toata ziua.
Ajungem la locul stabilit si asteptam cuminti apusul. Eu ma apuc sa citesc, si nici nu imi dau seama cand zboara timpul. Stiu doar ca la un momentdat, muntii se coloreaza de rosu, si padurea capata o culoare si mai calda. E minunat....
Suntem singuri, inconjurati doar de munti, paduri si animale....vreau sa raman aici.
Cu binoclul vedem caprioarele cu puii care ies la pasacut...nu vreau sa plec de aici...
Dar soarele se ascunde dupa muntii, si imediat se lasa frigul. Trebuie sa coboram cat mai repede daca nu vrem sa nu ne prinda noaptea in padure.

Ajungem incet, incet la masina cu o luna aproape plina ce ne lumineaza strada, ne schimbam incaltarile si plecam catre singurul loc unde am gasit un pat de dormit.

Dupa o supa calda, o bucatica de carne la gratar si o cana cu vin fiert, adormim instantaneu.
A doua zi am descoperit ca hangita e o ramanca, asa ca am sporavait un pic (chiar daca nu prea ma omor eu dupa compania romanilor de pe aici). Dar ea a fost chiar foarte draguta, si ne-a facut si reducere.
Am incarcat masina, si am luato incet, incet catre casa. Urata treaba...
Pe drum nu am vorbit despere altceva decat cat de frumos ar fii sa ne mutam la munte.....
E si asta un vis, dar va deveni vreo data realitate?
Pana vom afla raspunsul la intrebarea asta, am hotarat sa ne facem un cadou de zilele noaste de nastere, un week-end la munte, pe zapada.... la sfarsitul lui ianuarie.

E vineri

E vineri, iar eu nici macar nu mi-am data seama. Am realizat ca asta e ultima zi lucratoare a saptamanei, doar cand dj-ul de la radio a urlat-o in gura mare.
Dupa o noapte destul de agitata, caci un atac de tuse spasmica, ma facut sa mut pe canapea ca sa imi las sa doarma jumatatea, nu am absolut nici un chef de munca. Mai ales ca trebuie sa descurc tampeniile facute de colegii care au incercat sa ma ajute...
Sper sa treaca repejor ziulica asta, iar daca reusesc da nu imi vad nici sefii... cu atat mai bine!
Diseara ma asteapta cursul de flamenco cu profesorul gay. Pacat ca e gay, caci altfel as fi incercat niste lectii particulare. Incepe sa imi placa toata fataiala asta pe ritmuri spaniole, iar o tipa pe care am cunoscut-o acolo, mi-a imprumutat niste pantofi pentru flamenco ... de abea astept sa ii probez!
Iar maine dimineata....ma voi trezii sau mai bine zis voi fi trezita pentru a merge la munte. Intr-un loc super in care ultima data am vazut o caprioara. De data asta (dupa 2 tentative nereusite), o sa incercam sa ajungem pana sus. Si o sa ramanem sa vedem apusul soarelui, desigur daca vremea ne va permite.

Sf. Mihail si Gavril

Desi cateodata imi vine greu sa imi amintesc cand se serbeaza sfintii ortodoxi, imi dau silinta si ma informez.
Azi se serbeaza Sf. Mihail si Gavril, asa ca profit de ocazie sa ii urez la multi ani Mihaelei.
Asta a fost usor, ia sa vad daca mai stiu pe cineva cu aceste nume.
Pai ar fi:
Mihai prietenul Ancai....La multi ani!
Mihai, un romanas de pe aici.....dar el e catolic si nu se pune. Azi la catolici se serbeaza sf. Severiu (dar de fapt la ei nu se mai serbeaza sfintii de mult).
Pe Rodica o chema si Mihaela, sau mi se pare mie?
Altcineva?uuuuuuu cum puteam sa uit!
Leonas Gabriel o veche iubire din scoala generala....la multi ani si tie, chiar daca sunt ani de cand nu mai vorbim.
Acum ca imi aduc aminte , in generala si in liceu stiam o gramada de persoane care isi sarbatoreau ziua onomastica azi! Mihaela Coman, Gabriela, Gabriel Polezache, Mihaela Chirita, Mihaela Achim, Mihai Cinciu, Mihai (o alta vapaie). La multi ani la toti!
Mai uit pe cineva? Daca da, atunci imi cer iertare!