vineri, aprilie 29, 2005
Am gasit acest poster la Firente. Foarte multi italieni sunt impotriva lui Bush, iar eu sunt foarte de acord cu ei. Nu il pot suferii peomuletul acesta. Va traduc ce este scris pe poster: "CAUTAT PENTRU CRIME IMPOTRIVA UMANITATII. Atentie daca vedeti acest om. Este convint ca a fost ales in mod democratic ca presedinte al Americi. Atentie ca este armat cu arme nucleare, chimice si bactericide. Actionati cu prudenta si contactati prima circa de politie." HA HA HA HA HA HA
VINEREA MARE
Astazi este Vinerea Mare.
Anul asta parca nici nu vine Pastele. Nu am tinut tot postul, nu am sa mananc miel si nici oua rosii (din astea am mancat deja acum o luna de Pastele catolic). Singura chestie pe am sa o fac este cozonacul...pe care il voi face in seara asta, pentru ca maine cred ca vom fii plecati toata ziua.
Nici la biserca nu stiu daca o sa mergem, depinde de cum e vremea si cum sunte noi cu sanatatea. Caci, dupa ce toata iarna nu am avut nimic, ne-am pomenit peste noapte cu o raceala de toata frumusetea. Vom vedea!
Trebuia sa scanez niste vederi cu 2-3 tablouri foarte frumoase vazute la Firente..dar si azi le-am uitat acasa. Altceva ce am uitat acasa sunt doua retete foarte usoare si foarte foarte bune (cu ciocolata). Dar cand voi avea un pic de memorie am sa le sriu! Iar daca am sa le refac, am sa va arat si cateva poze.......daca!
UN PASTE FERICIT LA TOATA LUMEA
Anul asta parca nici nu vine Pastele. Nu am tinut tot postul, nu am sa mananc miel si nici oua rosii (din astea am mancat deja acum o luna de Pastele catolic). Singura chestie pe am sa o fac este cozonacul...pe care il voi face in seara asta, pentru ca maine cred ca vom fii plecati toata ziua.
Nici la biserca nu stiu daca o sa mergem, depinde de cum e vremea si cum sunte noi cu sanatatea. Caci, dupa ce toata iarna nu am avut nimic, ne-am pomenit peste noapte cu o raceala de toata frumusetea. Vom vedea!
Trebuia sa scanez niste vederi cu 2-3 tablouri foarte frumoase vazute la Firente..dar si azi le-am uitat acasa. Altceva ce am uitat acasa sunt doua retete foarte usoare si foarte foarte bune (cu ciocolata). Dar cand voi avea un pic de memorie am sa le sriu! Iar daca am sa le refac, am sa va arat si cateva poze.......daca!
UN PASTE FERICIT LA TOATA LUMEA
marți, aprilie 26, 2005
fara titlu
A trecut ceva timp de cand nu am mai scris.
Hai sa zicem ca mi-a lipsit inspiaratia..sau cheful...sau ceva de genul asta. Sau mai bine hai sa zicem ca am avut foarte multa treaba....
Ce am mai facut intre timp?
Pai am muncit, ma fost la Firente (cand am sa am poze am sa le pun pe site).
M-am imbolnavit de ...."masinita"...... ce inseamna asta?!?!?!
Acum doua saptamani, am fost in centru la Modena ca sa vad masinile expuse in piata. De ce, nu stiu, poate doar ca sa imi fac de una singura rau. Ce am vazut...o sa va arat.
Altceva, nu mai stiu, nu imi mai aduc aminte.
Firente...fara cuvinte, am ramas muta in fata unor opere de inestimabila valoare.........
Dar mai bine ma las de vorbarie si va art cateva poze!
Hai sa zicem ca mi-a lipsit inspiaratia..sau cheful...sau ceva de genul asta. Sau mai bine hai sa zicem ca am avut foarte multa treaba....
Ce am mai facut intre timp?
Pai am muncit, ma fost la Firente (cand am sa am poze am sa le pun pe site).
M-am imbolnavit de ...."masinita"...... ce inseamna asta?!?!?!
Acum doua saptamani, am fost in centru la Modena ca sa vad masinile expuse in piata. De ce, nu stiu, poate doar ca sa imi fac de una singura rau. Ce am vazut...o sa va arat.
Altceva, nu mai stiu, nu imi mai aduc aminte.
Firente...fara cuvinte, am ramas muta in fata unor opere de inestimabila valoare.........
Dar mai bine ma las de vorbarie si va art cateva poze!
miercuri, aprilie 13, 2005
Durere
Azi... o surpriza extraordinara mi-a luminat "viata"!
Am descoperit ca o "cartella" (nu stiu cum ii spune in romana, dar e cea care contine mai multe file-uri) a disparut din calculator. Am cautat peste tot si in toate modurile posibile. Nu este de gasit. Toate pozele mele, toate filmuletele, si tot ce mi.ati scris voi sub forma de word...a disparut.
Daca cineva are experienta in "probleme de genul asta", il rog sa imi dea si mie de stire!
Am descoperit ca o "cartella" (nu stiu cum ii spune in romana, dar e cea care contine mai multe file-uri) a disparut din calculator. Am cautat peste tot si in toate modurile posibile. Nu este de gasit. Toate pozele mele, toate filmuletele, si tot ce mi.ati scris voi sub forma de word...a disparut.
Daca cineva are experienta in "probleme de genul asta", il rog sa imi dea si mie de stire!
marți, aprilie 12, 2005
La teatru
Aseara, dupa o lunga pauza, m-am intors la teatru.
Sera nu promitea prea multe, caci afara ploua cu galeata, si era destul de frig, in plus, ma cam durea capul, deci nu eram tocmai in apele mele.
Dar biletul era deja platit.....
Ce am vazut?
Usurel sa o luam cu inceputul. Nu m-am dus de una singura, ci cu verisoara lu’ jumatatea. O femeie de 44 de ani, fara prea mult creier si foarte comunista.
Din lipsa de finate, cumparasem deja biletele sus la balcon (acolo unde costau cel mai putin). Locurile nu erau numerate, deci a trebuit da fim acolo foarte devreme ca sa ocupam locurile cat de cat mai bune.
Spectacolul era facut de o trupa de balerini de flamenco. Si era alcatuit din doua parti. Parima opera scrisa de nu stiu cine „Palaria cu trei colturi” („Il capella a tre punte”), iar a doua parte „Bolero” di Ravel.
Inceputul a fost o delusie totala, dar finalul.....cu artifici.
Toate „fomeiile” din sala erau inebunite, care mai de care sa urle, sa il salute, pe sarmanul dansator principal (Juachim Cortez.....sau ceva de genul asta).
Eu, care aveam binoclul de la non-soacra (si ea era in sala, dar ea era jos, cu bogatasii), am ochit un spaniol cu ochii mignalati....o minune de baiat.
La sfarsitul spectacoluli, cardul de „fomei” s-a repezit asupra lui Juachim....si eu cu ele (ca nu sunt mai prejos), dar cand am ajuns langa el.....”deluzione totala” ERA SINGUR! Ceilalti balerini erau in vestiare. Am inceput sa intreb in jur pe cei de la lumini, unde este restul trupei, dar erau prea departe pentru ora aceea. Asa ca m-am intors la non-soacra, care mai in gluma mai serios ma intreaba „Da acum, te intorci la baiatul meu?”
Pai ma intorc....cum as fii putut sa ii spun ca tare mi-a fi facut de cap cu dansatorul de flamenco cu ochii migdalati.......
Acasa, jumatatea m-a intrebat daca a fost tul ok si daca mi-a placut......iar eu, care sunt destul de rautacioasa i-am spus verde in fata, ca in seara aceea
i-as fii pus niste cornite frumusele fara prea multe remuscari. Dar eu, am un om care ma cunoaste si ma suporta....asa ca ne-am dus frumusel la culcare, ne-am dat pupicul de noapte buna, m-a luat in brate si am adormit......
Noapte bunaaaaaaaaaa
Si am dormit chiar foarte bine (pana cand nu m-am trezit cu o durere ce cap de zile mari!), caci am visat ca conduceam un avion, si alte chesti de genul asta.
Sera nu promitea prea multe, caci afara ploua cu galeata, si era destul de frig, in plus, ma cam durea capul, deci nu eram tocmai in apele mele.
Dar biletul era deja platit.....
Ce am vazut?
Usurel sa o luam cu inceputul. Nu m-am dus de una singura, ci cu verisoara lu’ jumatatea. O femeie de 44 de ani, fara prea mult creier si foarte comunista.
Din lipsa de finate, cumparasem deja biletele sus la balcon (acolo unde costau cel mai putin). Locurile nu erau numerate, deci a trebuit da fim acolo foarte devreme ca sa ocupam locurile cat de cat mai bune.
Spectacolul era facut de o trupa de balerini de flamenco. Si era alcatuit din doua parti. Parima opera scrisa de nu stiu cine „Palaria cu trei colturi” („Il capella a tre punte”), iar a doua parte „Bolero” di Ravel.
Inceputul a fost o delusie totala, dar finalul.....cu artifici.
Toate „fomeiile” din sala erau inebunite, care mai de care sa urle, sa il salute, pe sarmanul dansator principal (Juachim Cortez.....sau ceva de genul asta).
Eu, care aveam binoclul de la non-soacra (si ea era in sala, dar ea era jos, cu bogatasii), am ochit un spaniol cu ochii mignalati....o minune de baiat.
La sfarsitul spectacoluli, cardul de „fomei” s-a repezit asupra lui Juachim....si eu cu ele (ca nu sunt mai prejos), dar cand am ajuns langa el.....”deluzione totala” ERA SINGUR! Ceilalti balerini erau in vestiare. Am inceput sa intreb in jur pe cei de la lumini, unde este restul trupei, dar erau prea departe pentru ora aceea. Asa ca m-am intors la non-soacra, care mai in gluma mai serios ma intreaba „Da acum, te intorci la baiatul meu?”
Pai ma intorc....cum as fii putut sa ii spun ca tare mi-a fi facut de cap cu dansatorul de flamenco cu ochii migdalati.......
Acasa, jumatatea m-a intrebat daca a fost tul ok si daca mi-a placut......iar eu, care sunt destul de rautacioasa i-am spus verde in fata, ca in seara aceea
i-as fii pus niste cornite frumusele fara prea multe remuscari. Dar eu, am un om care ma cunoaste si ma suporta....asa ca ne-am dus frumusel la culcare, ne-am dat pupicul de noapte buna, m-a luat in brate si am adormit......
Noapte bunaaaaaaaaaa
Si am dormit chiar foarte bine (pana cand nu m-am trezit cu o durere ce cap de zile mari!), caci am visat ca conduceam un avion, si alte chesti de genul asta.
luni, aprilie 11, 2005
Reantoarcere la Venetia
Dupa aproape 2 ani de absenta, iata din nou in Veneto.
Am revazut cu placere locurile unde am locuit timp de 4 ani.
Am revazut cu foarte mare place un cuplu de vechi prieteni. Am depanat cu ei, vechi amintiri, si am aflat ca lumea nu a prea uitat de mine. E placut.
Angela mi-a facut cadou vechia ei masina de cusut si sunt foarte incantata, caci, chiar daca este ea veche si nu face decat careva puncte, are dulapiorul ei si i-am gasit deja si locul in casa.
Poate cine stie, ma descopar cu talent. Acum am sa fac un pic de practica, dupa care am sa incep cu tivuri si alte chestii usoare.
Daca o sa „invat” bine, am deja cateva cliente! (mama lu’ jumatatea!)
In rest... Duminca am fost si in Venetia!
Dupa ce ne-am plimbat o ora ca sa gasim o parcare de care stia jumatatea......el care a fost cu masina la Venetia o singura data...Dar l-am lasat sa isi fac placerea, dar parcare nu am gasit-o. La un momentdat, am ajuns intr-un loc unde am reusit sa parcam fara bani, dar ne-au jupuit de bani imediat dupa aia, caci am platit 20 € dus-intors de acolo pana la Venetia.......Si uite asa mi s-a suit sangele si l-as fi stans de gatlej, pentru ca nu a vrut sa facem cum am spus eu......care aveam mult mai multa experienta in chesti din astea.
Dar, afara ploua, si era foarte frig asa ca nu aveam chef sa stric si mai mult aceasta mica excursie. Asa ca am inceput sa elenchez partea buna a lucrilor. Megeam la Venetia cu o super barca doar pentru noi....daca am fi parcat la gara, palteam mult, mult mai putin biletul, dar am fi platit parcarea, asa ca, cam tot acolo am fii ajuns.....
M-am lasat pupicita un pic, ca sa il iert, si am plecat cu inima usoara la hoinarit. Am ajuns si la faimosul teatru „La Fenice” care a fost de curand inaugurat dupa marele incendiu care il distrusese acum multi ani. Ne-au uitat de curiozitate sa vedem cat costa un bilet.....am ramas interzisi....4000 € (pentru cele mai bune locuri)
Am ajuns in Piazza San Marco, si ne-am pupicit mult acolo unde ne-am cunoscut pentru prima data, acolo unde ne-am sarutat prima data, unde ne-am imbratisat prima oara....CE ROMATIC!!!!
Apoi am hotarat ca vroiam o amintire tangibila din orasul meu preferet (dupa Bucuresti), asa ca mi-am cumparat o masca foarte foarte frumosa! Am platit-o si pe ea o gramada de bani, dar la naibii, cine stie cand am sa ma mai intorc!
Apoi am decis ca vroiam sa vedem o parte a Venetiei pe care nu o mai vazusem niciodata.....si tot mergand asa...
ne-am pierdut!
Aveam cu noi o harta data de cei care ne-au adus cu barca, doar ca harta era cam gresita si uita asa am inceput sa alergam ca niste disperati pana la o strada pe care sa o cuosc eu.
Din fericire totul s-a terminat cu bine. Am ajuns in timp la barca (daca nu ajungeam la timp ar fi trebuit sa stam acolo pana la 18.00), am ajuns repede acasa, ca autostrada era libera. Si uite asa dupa un dus foarte cald, si o cana de ciocolata calda... ne-am dus la culcarica.
Am revazut cu placere locurile unde am locuit timp de 4 ani.
Am revazut cu foarte mare place un cuplu de vechi prieteni. Am depanat cu ei, vechi amintiri, si am aflat ca lumea nu a prea uitat de mine. E placut.
Angela mi-a facut cadou vechia ei masina de cusut si sunt foarte incantata, caci, chiar daca este ea veche si nu face decat careva puncte, are dulapiorul ei si i-am gasit deja si locul in casa.
Poate cine stie, ma descopar cu talent. Acum am sa fac un pic de practica, dupa care am sa incep cu tivuri si alte chestii usoare.
Daca o sa „invat” bine, am deja cateva cliente! (mama lu’ jumatatea!)
In rest... Duminca am fost si in Venetia!
Dupa ce ne-am plimbat o ora ca sa gasim o parcare de care stia jumatatea......el care a fost cu masina la Venetia o singura data...Dar l-am lasat sa isi fac placerea, dar parcare nu am gasit-o. La un momentdat, am ajuns intr-un loc unde am reusit sa parcam fara bani, dar ne-au jupuit de bani imediat dupa aia, caci am platit 20 € dus-intors de acolo pana la Venetia.......Si uite asa mi s-a suit sangele si l-as fi stans de gatlej, pentru ca nu a vrut sa facem cum am spus eu......care aveam mult mai multa experienta in chesti din astea.
Dar, afara ploua, si era foarte frig asa ca nu aveam chef sa stric si mai mult aceasta mica excursie. Asa ca am inceput sa elenchez partea buna a lucrilor. Megeam la Venetia cu o super barca doar pentru noi....daca am fi parcat la gara, palteam mult, mult mai putin biletul, dar am fi platit parcarea, asa ca, cam tot acolo am fii ajuns.....
M-am lasat pupicita un pic, ca sa il iert, si am plecat cu inima usoara la hoinarit. Am ajuns si la faimosul teatru „La Fenice” care a fost de curand inaugurat dupa marele incendiu care il distrusese acum multi ani. Ne-au uitat de curiozitate sa vedem cat costa un bilet.....am ramas interzisi....4000 € (pentru cele mai bune locuri)
Am ajuns in Piazza San Marco, si ne-am pupicit mult acolo unde ne-am cunoscut pentru prima data, acolo unde ne-am sarutat prima data, unde ne-am imbratisat prima oara....CE ROMATIC!!!!
Apoi am hotarat ca vroiam o amintire tangibila din orasul meu preferet (dupa Bucuresti), asa ca mi-am cumparat o masca foarte foarte frumosa! Am platit-o si pe ea o gramada de bani, dar la naibii, cine stie cand am sa ma mai intorc!
Apoi am decis ca vroiam sa vedem o parte a Venetiei pe care nu o mai vazusem niciodata.....si tot mergand asa...
ne-am pierdut!
Aveam cu noi o harta data de cei care ne-au adus cu barca, doar ca harta era cam gresita si uita asa am inceput sa alergam ca niste disperati pana la o strada pe care sa o cuosc eu.
Din fericire totul s-a terminat cu bine. Am ajuns in timp la barca (daca nu ajungeam la timp ar fi trebuit sa stam acolo pana la 18.00), am ajuns repede acasa, ca autostrada era libera. Si uite asa dupa un dus foarte cald, si o cana de ciocolata calda... ne-am dus la culcarica.
joi, aprilie 07, 2005
Aventura
Si eu care ma plang ca viata e mea e prea monotona!
De ce zic asta, pai tocmai azi, pe la ora 11, cand eu tocmai imi puneam in ordine file-ul cu muzica (deci munceam din greu), doi "tigani" au spart usa de la firma si au venit sus la mine in birou. De fapt, sus a urcat doar tipa, iar tipul a ramas sa o astepte jos, in masina. Cand am vazut-o s-a prefacut ca ma intreaba de munca. Am incercat sa o expediez cat am putut de repede, si am inceput sa ma uit prin birouri sa vad daca disparuse ceva. Totul era in ordine, asa ca m-am intors la usa, tot uitandu-ma cu atentie, am vazut cum au reusit sa intre (ea imi spusese ca a gasit usa deschisa). Atunci i-am spus sefului, dupa care am chemat politia. Ei, avand in vedre ca nu ni sa furat nimic, ne-au chemat in caserma ca sa facem declaratia. Dar fiinca pe tipa o vazuse-m doar eu, ma-m dus doar eu la politie...... (prima oara de cand sunt aici).
I-am povestit totul cu cat mai multe amanunte, apoi el a scris procesul verbal (sau cum ii spune), am semnat, si uite asa dupa o ora cu "maresalul", m-am intors la birou...unde, "minune" usa nu se mai putea incuia cu cheia. (Probabil asta era intentia lor, sa rupa incuietoarea, fara ca noi sa ne dam seama si sa fim obligati sa lasam usa deschisa pe timpul noptii.) Din fericire am chemat repede un tip care ne-a pus-o la loc ....iar acum sefu' se gandeste ca ar trebui sa punem o camera de luat vederi la intrare......
Si uite asa am petrecut o zi "minunata" in "tara minunilor"!
De ce zic asta, pai tocmai azi, pe la ora 11, cand eu tocmai imi puneam in ordine file-ul cu muzica (deci munceam din greu), doi "tigani" au spart usa de la firma si au venit sus la mine in birou. De fapt, sus a urcat doar tipa, iar tipul a ramas sa o astepte jos, in masina. Cand am vazut-o s-a prefacut ca ma intreaba de munca. Am incercat sa o expediez cat am putut de repede, si am inceput sa ma uit prin birouri sa vad daca disparuse ceva. Totul era in ordine, asa ca m-am intors la usa, tot uitandu-ma cu atentie, am vazut cum au reusit sa intre (ea imi spusese ca a gasit usa deschisa). Atunci i-am spus sefului, dupa care am chemat politia. Ei, avand in vedre ca nu ni sa furat nimic, ne-au chemat in caserma ca sa facem declaratia. Dar fiinca pe tipa o vazuse-m doar eu, ma-m dus doar eu la politie...... (prima oara de cand sunt aici).
I-am povestit totul cu cat mai multe amanunte, apoi el a scris procesul verbal (sau cum ii spune), am semnat, si uite asa dupa o ora cu "maresalul", m-am intors la birou...unde, "minune" usa nu se mai putea incuia cu cheia. (Probabil asta era intentia lor, sa rupa incuietoarea, fara ca noi sa ne dam seama si sa fim obligati sa lasam usa deschisa pe timpul noptii.) Din fericire am chemat repede un tip care ne-a pus-o la loc ....iar acum sefu' se gandeste ca ar trebui sa punem o camera de luat vederi la intrare......
Si uite asa am petrecut o zi "minunata" in "tara minunilor"!
Stiati ca se fac excursii " pe urmele lui Herry Potter" ? Costa o gramada de bani (cam 2000 de £ pe cap de vaca furajata). Va dau un link unde puteti gasii informatii. Dar va spun deja ca au ramas foarte putine locuri libere pentru anul asta. http://www.hpfantrips.com/?source=mugglenet Pentru cine e interesat, am o multime de link-uri la site-uri despre HP.
Eu sunt abonata la revista saptamanala "TIME". Imi place sa cunosc si punctele de vedre a altora (e corect cum am zis ???). Din pacate, la sfarsitul anului trecut au ales ca "omul anului" pe Bush. Desigur, au avut dreptate sa il aleaga, caci in bine sau in rau (mult mai mult rau....din punctul meu de vedere) el e fost personajul anului 2004. Mie insa nu prea mi-a mers la inima chestia si de atunci, nu citesc decat articolele care ma intereseaza mult. Saptamana trecuta au publicat un articol, la care eu nu m-as fi asteptat niciodata. Practic articolul este despre piesa de teatru ce se joaca la "Teatrul Mic" din Bucuresti, " O zi din viata unui dictator". Articolul e mic, dar dragut. Asa ca il voi publica si pentru cei car nu citesc "Time"-ul. Ne avand insa timp si chef sa rescriu tot articolul, public o imagine scanata.
luni, aprilie 04, 2005
fara titlu
Acest mesaj l-am scris ieri, dar nu m-am incumetat sa il public, caci imi dau seama ca o parte din cei ce il vor citii, nu vor intelege. Aseara l-am dat Andreei sa il citeasca, si tot aseara am vorbit cu Fil despre ce am scris mai jos. Acum il pot publica cu inima usoara. Iar in plus am sa adaug cateva lamuriri, pentru a incerca sa ma fac inteleasa.
4 Aprilie 2005
Sunt 3 zile in care nu se vorbeste despre altceva decat Papa.
O tristeta apasatoare .....
Mai mult decat moartea lui (care pentru mine e un eveniment normal, si care pentru o persoana ca el, care suferea de mai multe boli, o vad ca o eliberare), m-au impresionat miile de persoane ce l-au vegheat si care acum il plang. Mesajele de la tinerii care au simtit ca au pierdut un parinte, au scurs toata ziua pe ecranele televizorului.
Tot ce imi doresc acum, e ca invatamintele lui, si munca lui sa nu fie ingropate o data cu el. Caci lumea e facuta asa. Sufera un pic, dar pe urma uita. Viata frenetica te face sa te gandesti la altele.
NU trebuie sa uitam sa IUBIM! DRAGOSTEA pentru Dumnezeu, pentru oameni in general....el a incercata se ne inspire acest sentiment........S-a luptat mult pentru pace, dar nu a reusit sa atinga coardele cui trebuia, din pacate!
Lumea trebuie sa inteleaga, ca avem nevoie sa fim uniti, si ca avem nevoie mai mult de cat oricand de CREDINTA! AVEM NEVOIE SA CREDEM IN DUMNEZEU!
Eu nu sunt clasica, credincioasa, dar pentru binele omeniri, trebuie sa credem!
Ieri am vazut la televizor, viata sorei Tereza din Calcuta, viata Matiei Magdalenei, a Sf. Mariei, si a Parintelui Pio (Padre Pio)......o singuratate teribila a pus coplesire pe mine. Asa ca am iesit sa fac un tur in parc.....si m-am gandit mult.
Am inteles cateva lucruri importate. Am inteles ce vreau sa fac in viata, si am inteles ce nu vreau sa fac!
Ce nu vreau sa fac? Pai nu ma intereseaza deloc sa am o cariera, si nici terminarea facultatii nu mai este o prioritate. Si am inteles ca ideea clasica de familie nu ma incata. Nu vreau sa ma casatoresc si sa fac copii.
Eu nu sunt ceea ce se spune "o persoana normala".Viata mea de pana acum (mai mult sau mai putin aventuroasa), alegerile facute...... Nu am avut o viata normala, si nu vreau sa incep acum. Am un drum lung de parcurs, si voi face tot ce pot pentru al parcurge.
Multi ma intreaba ce am sa fac dupa.......Dupa ce, dupa scoala, dupa Fil...? Dupa cum vad eu viata, nu prea exista un adevarat "dupa", caci nu stiu ce va fii maine, daca voi mai fii maine. Pentru a nu da prea multe explicatii, am raspuns intotdeaunca ca nu stiu, ca poate ma intorc acasa. Dar acum stiu ca nu e adevarat ce spuneam. Nu te poti intoarce inapoi, nu cand ai caracterul meu.
Cate zile voi avea, eu trebuie sa cunosc, sa invat. Dar nu vreau sa invat ceea ce un profesor prost platit, se chinuie sa faca. Vreau sa cunosc si sa incerc sa inteleg traditiile altora, vreau sa cunosc, sa ajut animalele.
Viata e prea scurta pentru a ma multumii doar cu un weekend de "libertate". Vreau sa ajung sa imi lipsesca canapeaua si televizorul (de care am fost intotdeuana dipendenta).
Sunt satula sa invidiez pe cei care pot calatorii, care pot vedea rasaritul soarelui in Japonia sau apusul pe marele ghietar argentinian Perito Moreno. Vreau si eu! Si singura, sa cu Fil, intr-un fel sau altul...trebuie sa treusesc!
Nu ma astep sa intelegeti ce vreau sa spun, am fost tentata se sa nu va impartasesc acest gand foarte intim.....
5 Aprilie 2005
Sa o luam cu inceputul.
Cineva "mi-a spus" ca...e normal, eu nu ma refeream la aspectele negative ale religiei catolice (care sunt nenumarate) ci doar la el ca persoana....
Dar sa trecem peste.
Iubirea...mai ales pentru semeni tai....Asta da, o chestie dificila. De ce? Pai, cum bine spune Andrea "La noi in Romania oamanii sunt f rai. Chiar si cei mai buni prieteni sunt rai."
Of of of, din pacate asta o stiam deja. Dar lumea e rea peste tot, chiar si aici in Italia, unde "au de toate". Am incercat de multe ori sa justific rautatea romanilor (caci a italianilor e injustificata...prea multa bunastare e aici), dar nu cred ca se mai poate, sau.......
Oricum, stiam ca partea cu "iubirea" e cea mai grea de realizat. Mai ales cu iubirea intre oameni. Oameni sunt rai, iar eu sunt printre primii. Mai ales ca sunt destul de asociala...dar vreau sa incerc sa ma schimb, macar un pic. Nu zic sa intindem mereu si celalat obraz, dar POATE, DACA NOI NE SCHIMBAM, SI INCEPEM SA FACEM CATE UN PIC DE BINE, POATE SI ALTI NE VOR URMA . E greu si stiu ca e aproape irealizabil, dar macar pentru un pic, vrea sa nu mai fiu asa de realista, ci sa incerc sa fiu mai optimista!
Ce urmeaza?...Banii pentru a vedea lumea?
Aici e un pic mai complicat. De ce? Pentru ca marea majoritate (incusiv eu si Fil) am fost crescuti ca gandul ca trebuie sa stangi pentru "zile nere".
Ei bine, daca reusesc sa pun ceva deopartem vreau sa o fac nu pentru zile negre ci pentru a pleca mai departe. Iar unde voi poposi, nu vreau sa fac o viata de turist. Vreau sa muncesc pentru a avea alti bani si a putea merge mai departe (ma repet, dar ...imi place). Iar aici intra partea cea mai grea. Faptul ca eu sunt romanca, o sa imi puna multe piedici la intrarea in unele tari. Dar avand in vedere, ca nu vreau sa plec maine dimineata, ci intr-un viitor mai mult sau mai putin departat, voi studia problema la momentul oportun.
Mai e de zis, ca, din fercire pentru mine, si Fil a inceput sa vada viata ca mine, deci am ajuns la concluzia, ca daca intr-o zi, firma lui va trebui sa inchida, vom pleca amandoi.....unde om vedea cu ochii!
Mai trebuie sa clarific ceva?
4 Aprilie 2005
Sunt 3 zile in care nu se vorbeste despre altceva decat Papa.
O tristeta apasatoare .....
Mai mult decat moartea lui (care pentru mine e un eveniment normal, si care pentru o persoana ca el, care suferea de mai multe boli, o vad ca o eliberare), m-au impresionat miile de persoane ce l-au vegheat si care acum il plang. Mesajele de la tinerii care au simtit ca au pierdut un parinte, au scurs toata ziua pe ecranele televizorului.
Tot ce imi doresc acum, e ca invatamintele lui, si munca lui sa nu fie ingropate o data cu el. Caci lumea e facuta asa. Sufera un pic, dar pe urma uita. Viata frenetica te face sa te gandesti la altele.
NU trebuie sa uitam sa IUBIM! DRAGOSTEA pentru Dumnezeu, pentru oameni in general....el a incercata se ne inspire acest sentiment........S-a luptat mult pentru pace, dar nu a reusit sa atinga coardele cui trebuia, din pacate!
Lumea trebuie sa inteleaga, ca avem nevoie sa fim uniti, si ca avem nevoie mai mult de cat oricand de CREDINTA! AVEM NEVOIE SA CREDEM IN DUMNEZEU!
Eu nu sunt clasica, credincioasa, dar pentru binele omeniri, trebuie sa credem!
Ieri am vazut la televizor, viata sorei Tereza din Calcuta, viata Matiei Magdalenei, a Sf. Mariei, si a Parintelui Pio (Padre Pio)......o singuratate teribila a pus coplesire pe mine. Asa ca am iesit sa fac un tur in parc.....si m-am gandit mult.
Am inteles cateva lucruri importate. Am inteles ce vreau sa fac in viata, si am inteles ce nu vreau sa fac!
Ce nu vreau sa fac? Pai nu ma intereseaza deloc sa am o cariera, si nici terminarea facultatii nu mai este o prioritate. Si am inteles ca ideea clasica de familie nu ma incata. Nu vreau sa ma casatoresc si sa fac copii.
Eu nu sunt ceea ce se spune "o persoana normala".Viata mea de pana acum (mai mult sau mai putin aventuroasa), alegerile facute...... Nu am avut o viata normala, si nu vreau sa incep acum. Am un drum lung de parcurs, si voi face tot ce pot pentru al parcurge.
Multi ma intreaba ce am sa fac dupa.......Dupa ce, dupa scoala, dupa Fil...? Dupa cum vad eu viata, nu prea exista un adevarat "dupa", caci nu stiu ce va fii maine, daca voi mai fii maine. Pentru a nu da prea multe explicatii, am raspuns intotdeaunca ca nu stiu, ca poate ma intorc acasa. Dar acum stiu ca nu e adevarat ce spuneam. Nu te poti intoarce inapoi, nu cand ai caracterul meu.
Cate zile voi avea, eu trebuie sa cunosc, sa invat. Dar nu vreau sa invat ceea ce un profesor prost platit, se chinuie sa faca. Vreau sa cunosc si sa incerc sa inteleg traditiile altora, vreau sa cunosc, sa ajut animalele.
Viata e prea scurta pentru a ma multumii doar cu un weekend de "libertate". Vreau sa ajung sa imi lipsesca canapeaua si televizorul (de care am fost intotdeuana dipendenta).
Sunt satula sa invidiez pe cei care pot calatorii, care pot vedea rasaritul soarelui in Japonia sau apusul pe marele ghietar argentinian Perito Moreno. Vreau si eu! Si singura, sa cu Fil, intr-un fel sau altul...trebuie sa treusesc!
Nu ma astep sa intelegeti ce vreau sa spun, am fost tentata se sa nu va impartasesc acest gand foarte intim.....
5 Aprilie 2005
Sa o luam cu inceputul.
Cineva "mi-a spus" ca
Dar sa trecem peste.
Iubirea...mai ales pentru semeni tai....Asta da, o chestie dificila. De ce? Pai, cum bine spune Andrea "La noi in Romania oamanii sunt f rai. Chiar si cei mai buni prieteni sunt rai."
Of of of, din pacate asta o stiam deja. Dar lumea e rea peste tot, chiar si aici in Italia, unde "au de toate". Am incercat de multe ori sa justific rautatea romanilor (caci a italianilor e injustificata...prea multa bunastare e aici), dar nu cred ca se mai poate, sau.......
Oricum, stiam ca partea cu "iubirea" e cea mai grea de realizat. Mai ales cu iubirea intre oameni. Oameni sunt rai, iar eu sunt printre primii. Mai ales ca sunt destul de asociala...dar vreau sa incerc sa ma schimb, macar un pic. Nu zic sa intindem mereu si celalat obraz, dar POATE, DACA NOI NE SCHIMBAM, SI INCEPEM SA FACEM CATE UN PIC DE BINE, POATE SI ALTI NE VOR URMA . E greu si stiu ca e aproape irealizabil, dar macar pentru un pic, vrea sa nu mai fiu asa de realista, ci sa incerc sa fiu mai optimista!
Ce urmeaza?...Banii pentru a vedea lumea?
Aici e un pic mai complicat. De ce? Pentru ca marea majoritate (incusiv eu si Fil) am fost crescuti ca gandul ca trebuie sa stangi pentru "zile nere".
Ei bine, daca reusesc sa pun ceva deopartem vreau sa o fac nu pentru zile negre ci pentru a pleca mai departe. Iar unde voi poposi, nu vreau sa fac o viata de turist. Vreau sa muncesc pentru a avea alti bani si a putea merge mai departe (ma repet, dar ...imi place). Iar aici intra partea cea mai grea. Faptul ca eu sunt romanca, o sa imi puna multe piedici la intrarea in unele tari. Dar avand in vedere, ca nu vreau sa plec maine dimineata, ci intr-un viitor mai mult sau mai putin departat, voi studia problema la momentul oportun.
Mai e de zis, ca, din fercire pentru mine, si Fil a inceput sa vada viata ca mine, deci am ajuns la concluzia, ca daca intr-o zi, firma lui va trebui sa inchida, vom pleca amandoi.....unde om vedea cu ochii!
Mai trebuie sa clarific ceva?
vineri, aprilie 01, 2005
PETRECERE!
Noroc cu Laura, ca isi mai aduce aminte numele dirigintei din liceu: Doina Buzatu ! Tot ea m-a asicurat ca va vorbii cu Bebe si Vlad...Imi place chestia asta, voua nu?
Mi-a venit o alta idee, daca aveti poze cu colegii de clasa si cu vreun profesor, ce-ar fi sa mi le trimite-ti? Stiu ca e cam greu sa scanati poze asa vechi, dar incercati va rog. Eu am o poza cu toata clasa si una cu Roxana (cred) si am sa le pun pe site luni. Spuneti-mi daca voi aveti alte poze!
O zi minunata la voi toti!
Mi-a venit o alta idee, daca aveti poze cu colegii de clasa si cu vreun profesor, ce-ar fi sa mi le trimite-ti? Stiu ca e cam greu sa scanati poze asa vechi, dar incercati va rog. Eu am o poza cu toata clasa si una cu Roxana (cred) si am sa le pun pe site luni. Spuneti-mi daca voi aveti alte poze!
O zi minunata la voi toti!
uuu functioneaza....se vede ca ieri nu prea avea chef! Deci sa continuam, Rodica mi-a spus ca nu gaseste poza cu ea pe site, asa ca o public din nou. Rodi, ti-am spus ce cred in mail si nu mai are rost sa ma repet. Tu esti speciala (din toate punctele de vedere), iar da nu ma crezi...intreaba pe cineva impartial (puiu sau Andreea). Pupici multi multi de tot!
Abonați-vă la:
Postări (Atom)