Azi dimenata, m-am trezit la ora 5.40, m-am inbracat repejor si fuga la Questura pentru a-mi lua permisul de sedere reinoit.
Ma pun frumusel la coda, fericita ca inaintea mea nu erau decat 20-25 de persoane. Astept sa se faca cat de cat un pic de lumina, si imi deschid cartea si incep sa citesc, in speranta ca asa timpul va trece mai repede si poate nu voi simtii asa de rau frigul. Afara erau in jur de -2° C..... deci frigul mi-a intrat foarte repede in oase. Am incercat sa ma misc de colo-colo, pentru a pune un pic sangele in circulatie ..... dar fara succes.
Se face 8.30 si politistii ies afara pentru a ne da biletelul cu numarul de intrare. Si atunci realizez ca in fata mea erau cel putin 60 de persoane....... Nu e corect .... dar nu ai cei face!
Vine randul meu.....iar politistul ingana un NU scurt si trece mai departe. Uimita intreb, "dar de ce?" ,"ai venit prea devreme, e scris pe usa!"
Ma indrept catre usa, unde era lipita o foaie de A4, pe care scria, "azi se dau permisele depuse pana la 15 noiembrie 2004". Ma uit pe hartia mea "22 noiembrie 2004"
Astept altre 5-10 minute pana cand se deschid usile, si ne lasa sa intram. Ma indrept incet catre biroul de informatii, si intreb "dar pentru documentele depuse pe 22 noiembrie, cand trebuie sa vin?" O voce intepata si gata de scandal imi raspunde " noi nu stim nimic, nici baietii de afara nu stiu nimic, trebuie sa vi alta data!"
Ies afara si astept "baietii" (adica politaii, aia care dadeau numerele) sa isi termine treaba. Reusesc intr-un final sa ma fac ascultata (dar nu si privita, noi "astia" nu suntem demni de privirea lor) si la intrebarea mea "cand trebuie sa vin?" raspunsul a fost si mai sec "VINO IN FIECARE ZI!" Si au disparut inauntru'.
Dar eu ma intreb....de ce se poarta asa cu noi, doar nu furam, ci muncim, paltim taxe la stat, ne ideplinim toate datoriile (chiar si aceea de a sta 2 ore in frig la coada!), dar cand se vorbeste de a avea dreptul nostru......nici nu se uita la noi.
Si cand te gandesti, ca pentru a face permisul de sedere, iti iau amprentele (de fiecare data cand il reinoiesti) si se comporta cu tine ca un criminal.......
SUNT FARA CUVINTE!
RUSINE, RUSINE,RUSINE MAI ALES CA SE LAUDA CA EI SUNT UN POPOR CIVILIZAT... NU CA NOI!
vineri, februarie 18, 2005
marți, februarie 15, 2005
care pe care
Nu stiu ce sa mai scriu. Pe zi ce trece, cu cat cunosc mai bine pe italieni, cu atat imi sunt mai antipatici. Si gafele facute de ei, modul lor de a apreta doar trei lucruri in viata : banii, macarea/bautura si femeile, toate aste nu mai reprezinta un motiv destul de importatnt pentru a ma oprii in fata calculatorului.
Of , of , Italia, unde lumea crede ca umbla caini cu covrig in coada. Dar, daca stau sa ma gandesc, in orase ca Milano sau Roma, cainii chiar merg „cu covrigi in coada” . Adica sunt asa de multe magazine cu articole de imbracaminte pentru cani, unde se gasesc chiar de toate, de la simplul „pardesiu” , pana la ciorapei, fustize, ochielari, sepcute, care mai de care mai colorate si mai scumpe, chiar foarte scumpe!
Italia, tara tuturor posibilitatilor. Ei bine da...aici poti omora pe cineva si poti „scapa” doar cu cativa ani de inchisoare. Aici, unde cu cat furi mai mult cu atat politia nu se mai apropie de tine. Aici, unde daca ai o bucata de pamant pe care esti in grad sa o muncesti din zori si pana seara... faci miliarde, dar uiti sa inveti sa vorbesti. Si ce daca uiti sa inveti sa vorbesti...important e sa ai bani, daca ai bani, lumea iti uita defectele, si poti face tot (sau aproape tot) ce iti trece prin cap.
Aici, unde toata lumea merge la biserica, dar nu au frica de Dumnezeu.
Mersul la biserica....un subiect care pe mine ma fascinat de cand am ajuns aici. Prima biserica in care am intrat, m-a lasat cu gura deschisa, dar nu de frumusete! Era o biserica „moderna” cu o arhitectura noua...dar cand am intrat innauntru, un val de aer inghetat ma izbit in fata. Peretii goi si reci ca un mormant, iar printre banci .... mormane de haine de blana, parfumuri mai mult sau mai putin scumpe. Si atunci m-am intrebat: „dar unde sunt bisericile pentru care italieni sunt faimosi in toata lumea?”
Era duminca, de Florii....dar din pacate nu am putut apreta slujba facuta de preot. Nu pentru ca nu as fi inteles ce spunea, doar ca cuvintele lui ma atingeau inauntru. Practic pe o ureche intrau si pe alta useau. Mi se parea mult mai interesant sa observ lumea din jurul meu. Femeile din acest mic orasel de tara, care faceau de toate ca sa nu para „de la tara” dar singurul rezultat era ca un pumn intr-un ochi. Iar barbatii....mare majoritatii lor, cu capetele plecate de obosela. Slujba se temina ca schimbul unui semn de pace (trebuie sa dai mana cu cine iti sta imprejur) si atunci toti incearca sa se uite cat mai lung la cea care isi face semnul crucii invers (adica eu).
Din fericire am reusit sa vad si cate o biserica „ca in carti”, dar pentru asta a trebuit sa merg la Venetia!
O, Venetia! Superb oras! Sigurul defect erau oamenii, care au un fel al lor de a fii ratisti. Dar nu vreau sa intru in detalii, caci nu vreau sa imi stric impresia buna despre aceasta „minune” a omului.
Noroc ca nu aveam ce sa scriu......... ha ha ha ha
Avum am sa va esplic un pic si titlul:
Ei vorbesc mereu rau de noi, chiar daca nu ne cunosc.....eu, vorbesc doar despre ce vad in jurul meu. Doar ca pana acum multe lucruri bune nu am vazut.........
Of , of , Italia, unde lumea crede ca umbla caini cu covrig in coada. Dar, daca stau sa ma gandesc, in orase ca Milano sau Roma, cainii chiar merg „cu covrigi in coada” . Adica sunt asa de multe magazine cu articole de imbracaminte pentru cani, unde se gasesc chiar de toate, de la simplul „pardesiu” , pana la ciorapei, fustize, ochielari, sepcute, care mai de care mai colorate si mai scumpe, chiar foarte scumpe!
Italia, tara tuturor posibilitatilor. Ei bine da...aici poti omora pe cineva si poti „scapa” doar cu cativa ani de inchisoare. Aici, unde cu cat furi mai mult cu atat politia nu se mai apropie de tine. Aici, unde daca ai o bucata de pamant pe care esti in grad sa o muncesti din zori si pana seara... faci miliarde, dar uiti sa inveti sa vorbesti. Si ce daca uiti sa inveti sa vorbesti...important e sa ai bani, daca ai bani, lumea iti uita defectele, si poti face tot (sau aproape tot) ce iti trece prin cap.
Aici, unde toata lumea merge la biserica, dar nu au frica de Dumnezeu.
Mersul la biserica....un subiect care pe mine ma fascinat de cand am ajuns aici. Prima biserica in care am intrat, m-a lasat cu gura deschisa, dar nu de frumusete! Era o biserica „moderna” cu o arhitectura noua...dar cand am intrat innauntru, un val de aer inghetat ma izbit in fata. Peretii goi si reci ca un mormant, iar printre banci .... mormane de haine de blana, parfumuri mai mult sau mai putin scumpe. Si atunci m-am intrebat: „dar unde sunt bisericile pentru care italieni sunt faimosi in toata lumea?”
Era duminca, de Florii....dar din pacate nu am putut apreta slujba facuta de preot. Nu pentru ca nu as fi inteles ce spunea, doar ca cuvintele lui ma atingeau inauntru. Practic pe o ureche intrau si pe alta useau. Mi se parea mult mai interesant sa observ lumea din jurul meu. Femeile din acest mic orasel de tara, care faceau de toate ca sa nu para „de la tara” dar singurul rezultat era ca un pumn intr-un ochi. Iar barbatii....mare majoritatii lor, cu capetele plecate de obosela. Slujba se temina ca schimbul unui semn de pace (trebuie sa dai mana cu cine iti sta imprejur) si atunci toti incearca sa se uite cat mai lung la cea care isi face semnul crucii invers (adica eu).
Din fericire am reusit sa vad si cate o biserica „ca in carti”, dar pentru asta a trebuit sa merg la Venetia!
O, Venetia! Superb oras! Sigurul defect erau oamenii, care au un fel al lor de a fii ratisti. Dar nu vreau sa intru in detalii, caci nu vreau sa imi stric impresia buna despre aceasta „minune” a omului.
Noroc ca nu aveam ce sa scriu......... ha ha ha ha
Avum am sa va esplic un pic si titlul:
Ei vorbesc mereu rau de noi, chiar daca nu ne cunosc.....eu, vorbesc doar despre ce vad in jurul meu. Doar ca pana acum multe lucruri bune nu am vazut.........
Abonați-vă la:
Postări (Atom)