A trecut si micuta vacanta de Pasti. Si daca tot a trecut, ia sa vad daca m-am ales cu ceva!?
Pai dupa o saptamana destul de „agitata” (daca se poate spune asa), am intrat in program.
Adica, ne-am trezit la 5.30 si ne-am pregatit de plecare. Afara ceata iti lasa doar o visibilitate de 60 de metri, iar previziunile meteorologiche erau destul de sumbre, dar nu ne-am lasat impresionati si am pornit la drum. Dupa 3 ore de mers pe o autostrada serpuitoare (adica plina de curve si turnate, de parca eram pe o strada normala), am ajuns in sfarsit la Genova.
Imaginea acestui oras vazut din departare m-a last cu gura cascata. O multime de blocuri (destul de inalte) si case toate asezate una peste alta pe stanci. Genova e un port de mare, dar practic nu are o plaja (ca Costanta). Senzatia este ca, acolo unde muntele s-a opit brusc la malul marii, lumea si-a construit casele si palatele.
Dupa ce am parcat masina, am plecat sa cautam Acvariul. Tot cautand am gasit insa, o mare corabie antica. De fapt a fost costruita in zilele noastre pentru filmul „Piratii” de R. Polanski. Oricum, imaginea ei m-a lasat cu gura cascata, iar cand am inchis ochii, am vazut pentru o clipa portul unde acum cateva sute de ani, toate barcile si corabiile erau asa!
Am ajuns si la Acvariu, iar cand am intrat inauntru, am lasat la garderoba impreuna cu hainele si 20 de ani. Deci, intr-o secunda locul meu a fost luat de o fetita de 5 ani care a inceput sa alerge printre lume, dand din coate pentru a ajunge chiar langa geam, pentru a vedea mai bine.
„Uuuuuuuuuuu , ia te iuta!” „Ooooo ce frumos!” „Dar asta e adevarat?” „FILLLLLLLLLLLLLLLL vreau si eu unu din asta!”
Sarmanu’ Fil cred ca i-a fost destul de greu sa faca poze (da, din fericire puteai sa faci poze la toate bestiile care iti ieseau in cale!). Nu va fie teama, ca vi le arat si voua. Un pic acum, si un pic cand am sa vin acasa!
Ce am vazut? Pai cam de toate! Adica rechini, delfini (sau mai bine zis un delfin, caci saracu’ dintre toate animalele el era singura care nu avea o pereche, da fapt mai era si un sarpe fara pereche, dar la serpi e normal), o multine de pesti tropicali de toate marimile si de toate culorile (inclusiv Nemo si compania!). Printre altele am vazut o camera amenajata ca un cotisor de padure tropicale plina de colibri! Sunt extraordinare pesaricile aste asa de mici, dar in acelasi timp asa de rapide!
Am atins, sau mai bine zis am mangaiat ...nu stiu cum i zice in romana, in engleza se numeste „thornback” sau „devil fish”.
Dupa 3 ore se colindat, si dupa ce am vazut tot ce se putea vedea, am iesit afara ca sa ne mancam pranzul. Dupa care, ne-am mai plimbat un pic, dar fara a intra in partea veche a orasului, caci era urat afara si statea sa ploua. Goniti de norii negri si grei ce se stangeau peste oras, ne-am luat traista la spinare si ne-am intors acasa. Multa lume va spuna ca nu suntem foarte normali....sa faci 6 ore de masina (dus si intors) doar pentru atat de putin.....dar noua ne-a placut foarte mult.
Dumnica, de Paste.....am mancat, ca asta ne vine foare bine! Dupa masa ne-am uitat la „Exorcista – Inceputul”. Un film foarte indicat pentru ziua de pasti...dar gusturile altora nu se discuta!
Seara, m-au chemat de la restaurant, si nu ar refuzat. Asa ca am muncit de la 6 la 12 noaptea!
Luni, am dormit cam pana la 10, dar cand m-am trezit eram destul de indispusa. Din fericire mi-a trecut destul de repede, caci imediat dupa pranz am luat masina si am plecat la Verona. Faimosul oras al lui Romeo si al Julietei!
Am vizitat „Arena di Verona”, o construtie care mai este in piciare de pe vremea romanilor. Si nu numai ca sta in picioare, dar in fiecare an se fac nenumarate spectacole de opera, teatru si concerte!
Ziua calda si insotita, a scos din case toata lumea, asa ca Verona colcaia de persone. Asa ca, vazand la un moment dat ca nu ne mai puteam misca, am hotata sa ne cumparam cate o inghetata si ne-am pus intr-un colt pentru a observa si a „barfii” pe cei din jurul nostru. Nu stiu cum, dar sportul asta ne iese foarte bine, asa ca ne-am cracanat de ras pe seama altora. Stiu ca nu este foarte frumos, dar spectacolul, era infiorator. Toate rasele care mai de care, care cu bani, care fara. Lume imbracata de balci (sau cum se spune aici „mascati pentru carnaval”).
Am vazut „bietasul de cartier” imbracat cu pantaloni largi si maieu fara maneci (ambele albe) ce tinea pe langa el „blonda de luni”, imbracata si ea in alb din cap pana-piciore. Am vazut tipicul macho italian cu camasa deschisa pana la buric, cu lantul cu crucea pe pieptul depilat si cu pleata pieptanata dupa ultima moda!
Exemple ar putea continua la infinit, dar ma abtin. Asa ca trec mai departe . Si iata-ne ajunsi in sfarsit la faimoasa casa a Julietei ... cu faimosul balcon. Pacat ca balconul a fost construit dupa che Shakespeare a scris „Romeo si Julieta”, dar marii majoritati, se pare ca acest particular nu intereseaza prea mult. Lumea se inchesuia si dadea navala pentru a putea spune „eu am fost, eu am vazut”. Cei care isi permiteau, plateau 4 € , urcau in casa si se uitau de la balcon in jos, dar noi am decis ca ne pastram banii pentru ceva mai constructiv. M-au impresionat toate persoanele care se cocotau pe satuia de broz a Julietei si se pozau ca mainile pe sanii ei. Si acum ma mai intreb.....”dar de ce?” Dar e inutil, natura umana e prea complexa, iar puterea de emulatione e infinita!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu