Ultimele zile au fost caracterizate de aceste 2 adjective.
Tristetea.......data de caracterul tipic al italianilor "daca eu nu pot, nici tu nu poti".
Nici nu stiu cum sa incep. Dormitorul nostru este chiar langa dormitorul unei familii destul de tanata. Adica au in jur de 30 de ani si au doi copii (unul de 5-6 ani si una di nici un an).
Ei sunt doi tipi foarte morocanosi, asa ca raportul nostru nu merge mai departe de "buna ziua".
Saptamana trecuta eu si iubilelul eram intr-un moment.....dulce la ora 11.05 seara, cand ei s-au apucat sa ne bata in zid....ca sa tacem din gura.
Dupa cateva zile, ne trezim cu o hartie cu 2 randuri scrise.....va rugam sa nu mai faceti "sunete de placere", mai ales la anumite ore, caci copiii ne intreaba ce se intampla......
Copiii au camelere in cealalta parte a casei, deci foarte depare de camera nostra, asa ca, singura explicatie, este ca ei nu au chef sa ne uda.......
Chestia care ma intristeaza cel mai mult, este ca trebuie sa pun niste limite la viata mea, la ceea ce fac in casa mea, doar pt. ca ei "au copii". Trebuie luat in considerare foarte multi factori, printe care: sufrageria e langa dormitorul altor vecini........... (deci nu ma pot retage in sufragerie)In "bloc", lumea urla pe scari, pun muzica tare, de se aude afara. Vecinul de deasupra nostra tropaie prin casa pana noaptea tarziu, dar nimenea nu zice nimic........
Ce vina am eu ca cine a construit casa a facut zidurile subtiri? Am sa-mi pun cofrage de oua pe perete, ca sa insonorizam camera, uite cum am ajuns!
Pe zi ce trece italiani imi sunt din ce in ce mai antipatici!
Melancolia......mi-e dor de casa, de tara, pe parinti, de prieteni......lacrimi imi impaienjenesc ochii de fiecare data cand ma gandesc la ei. Posibilitatea de a veni a casa de Craciun scade pe zi ce trece.......
Am un mare chef de duca.
Avem doi prieteni care acum fac inconjutul lumii, si de fiecare data cand ma duc pe site-ul lor (pe care il reinnoiesc de fiecare daca cand ajung intr-un internet-point), ii invidiez. Tare as vrea sa fiu in locul lor.
http://www.vagabondi.net/
Am atatea lucruri de scris... doar ca nu gasesc timpul pentru a asterne pe o foaie doua randuri.....
Sunt sigura ca vor veni si timpuri mai bune, din toate punctele de vedere.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu