Uite ca am facut-o si pe asta.
S-a casatorit surioara mea.
Acum totul pare ca s-a intors la normal. Dar oare e asa ?!?!?!
Dupa un drum lung si o noapte nedormita .... am ajuns la Bucuresti. Bucurestiul meu prafuit, plin de paradoxuri. Metropola unde cersetorul si miliardarul se intalnesc "di greseala" la colt de strada. Acest oras imi este tare drag, caci chiar daca e murdar si poluat si chiar periculos cateodata, mi-a ramas adanc imprimat in suflet.
La aeroport eram asteptati (caci a venit cu mine si jumatatea) de taticul meu, surioara si viitorul cumnat. Iar acasa ma asteptau pe langa mamica, un unchi si un var pe care nu ii mai vazusem de aproape 10 ani.
Cand in sfarsit am reusit sa ma intind in pat pentru a ma preface ca ma odihnesc, mi-am dat seama ca totul parea schimbat. Dupa un an de zile am regasit totul la fel ca atunci cand am plecat. Casa e la fel, problemele sunt aceleasi, persoanele par aceleasi. Singura diferenta evidenta sunt animalele, in loc de pisica cu caracter de caine, am gasit un caine caruia ii place sa sa pisiceasca.
Seara a urmat intalnirea -foarte zgomotoasa- cu vechile mele prietene. Si dintr-o data ma trezesc a fii in mijlocul atentiei. Imi place chestia asta, dupa aproape un an jumate, in care interventia mea in cercurile de amici nu se poate numii nici macar sporadica, ma simt ca un magnet care atrage catre el tot ce ii sta in preajma. Am dantuit pana la unu noaptea, cand n-i sa facut mila de jumatatea (mea) care din cauza fumului de tigari si a oboselii, mai avea putin si adormea pe scaun, si ne-am indreptat cu totii catre case.
Sambata a urmat cununia civila, iar aici alte fete pe care aproape ca le uitasem. Si imi dau seama ca cine a spus ca doar la nunti la inmormantari te mai vezi cu toate rudele...mare dreptate avea!
Toata ceremonia a decurs foarte repede, caci se vede ca primarul facuse destule nunti in ziua aceea su nu prea mai avea chef. Cu toate astea, nu m-am putut abtine din plans. Si cu cat imi spuneam ca nu am de ce sa plang, cu atat ma apuca mai rau. Acum, ca ma gandesc la rece, nici nu stiu exact de am plans, poate de emotie. Dar nu cred ca era doar emotia......
Si inca o data seara s-a lasat pe Bucuresti, si inca o data ne-am adunat in "card" si am plecat catre una din multe discoteci in aer liber. Si de data asta, complice baututa si aerul fara fum, distractia a fost de 10 ori mai mare. Singura suparare a fost ca, invitata principala, adica prospata mireasa (si nici mirele) nu s-au prezentat, pe motiv de prea multa oboseala. Si cand imi aduc aminte de cate ori mi-a spus ca o viata am si pe aia o dorm.....uita ca lumea se mai si schimba!!!!!
De data asta, ajutat de Puiu si de cateva pahare de tequila, si jumatatea mea a poftit la dans, si as putea spune chiar ca s-a distrat foarte mult. Sa nu uit si neasteptata prezenta a unui actor american (caruia ii place sa omoare multi, multi vampiri), si care a capturat atentia tuturor.
Nici nu stiu ce ora era cand am plecat acasa. Stiu doar ca a doua zi de dimineata, am constatat ca am dormit mult prea putin.
Dar cine mai putea dormii cand in jurul tau lumea se agita cu ultimele pregatiri, haine, farduri, valul miresei......nici nu stiu cand s-a facut ora de plecare la biserica. Aici alte bocete, caci mireasa era tare frumoasa, iar parintii din spatele ei, tot incercau sa isi ascunda sentimentele.
Dar sa trecem repede peste toate acestea, ca nu e cazul sa intru in amanunte.
Restaurantul, frumos, la malul lacului, cu vitelul care sa mai invartea infipt pe protap, m-a facut sa uit de toate gandurile. Asa ca m-am asezat la masa si.......a inceput distractia.
A fost foarte frumos (ma tot repet, stiu, dar e destul de tarziu si vreau sa plec acasa), si am plecat de acolo cu amintiri placute. Din pacate au ramas doar amintirile, caci toate pozele facute in biserica si la restaurant, s-au dus pe apa sambetei, caci s-a stricat aparatul. Of of, ce sa faci, tehnologia maica, tehnologia!
Dupa doar 3 ore de somn am inceput pregatirile pentru plecare. Inca nu realizam ca este luni dimineata, si ca prietenele mele sunt deja la munca!
Zborul catre casa a fost normal, fara peripetii, iar cand am iesit din aeroport, aerul inabusitor si plin de zabusala al Venetie ne-a trezit brusc la realitate!
Si uite asa cu nunta Mihaelei!
Acum sunt din nou la munca, in fata calculatoruli meu, si imi da seama cat m-am schimbat, caci imi aduc aminte cand am intrat pe usa, mi-am spus: in sfarsit m-am intors acasa! Deci acum casa mea o simt mai mult in Italia, decat in Romania? E greu de aceptat, dar asa e. Acolo e casa parintilor mei, nu mai e casa mea.
Vom vedea ce va urma in august dar tare mi-e ca vor iesi scantei !!!!!!!!!!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu