Dar chiar asa sa fie?
Un nou an a inceput. Sau cel putin asa spune calendarul atarnat pe perete.
Acum nu stiu daca a venit cu bucurii sau nu. Sau poate stiu dar nu vreau sa va spun.
O bucurie e ca nu va mai trebuii sa ma duc la contabila.....nu o pot suporta (si sentimentul e reciproc). Am mutat toata chestia la mine in birou, asa ca pe dansa o voi vedea destul de rar...... si ce rau imi pare!
La resturant continui sa ma duc, chiar daca mult mai putin. Dar si asta e un bine, ca banutii prind bine mai ales in perioada asta.
Vom pleca la Amsterdam, week-end-ul acesta. Si deabea astept! Chiar daca la munca am spus o minciunica, ca sa imi pot lua ziua de vineri libera, sper sa nu atrag asupra mea toate irele cerului. ha ha ha
Partea de care nu prea ma bucur e faza cu intrarea in Europa a Romaniei. Cel putin din punctul meu de vedere o buimaceala mai mare nici ca exista....inafara de guvernul Prodi, pe care nimeni nu il intelege. Dar asta e o poveste prea lunga, si acum nu am chef de povestit.
O alta chestie despre care nu ma bucur, e situatia pe acasa. Ma intristez foarte mult de fiecare data cand sun si vorbesc cu ai mei. Parca cu fiecare zi ce trece devin mai batrani, mai nepasatori fata de viata, mai plini de durerei si de griji. Sa fie lipsa de bani, grija ca nu le ajung pana la sfarsitul luni, sau grija pentru copii, nepoti, parinti..... Oricum eu de fiecare data cand ii aud, parca sunt cu un pas mai aproape de..... Ce imi pare rau este ca nici macar eu nu reusesc sa ii fac sa zambeasca :(
Tot ce pot sa fac acum e sa sper ca vor venii zile mai bune si pentru ei!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu