Pai cum pot eu sa imi las fanii fara nimic de rontait?
Adevarul e ca nu am avut timp de nimic... nici macar de depilat....daca mi-ati vedea picioarele v-ati ingrozii!!!! Noroc ca sunt atat de grasa, incat nu ma mai incape nici o fusta, asa ca pantalonii acopera totul....... dar de ce spun "noroc"??????
Dar sa trecem peste asta, ca destul ma chinui cu vointa ... dar ea "nu si nu" ... nu are chef de activitate fizica si nu-i bai sa o conving ca ne-ar face bine la amandoua!
De ce nu am avut timp sa scriu? Pentru ca la munca nu mai am un minut liber... nu mai e ca anul trecut unde trai neneaca pe banii banacii... acum trebuie sa dam tot ce avem di noi pentru binele contului din banca!
Stres stres si iar stres...... dar sambata mi-am luat revansa: am primit un coupon gratuit pentru o jumatate de ora de masaj....A fost cea mai frumoasa jumatate de ora de la ziua mea incoace!
Dar sa ma intoarc cu picioarele pe pamant si sa termin cu povestitul.
Pai v-am spus ca vom merge la Paris .... foarte foarte frumos....doar ca ne-am dat seama ca biletul nu se plateste singur si ca pe conturi (eu si jumatatea) suntem foarte aproape de rosu... Si atunci m-am pus pe munca....dai cu sere la restaurant..... Dar nu stiu cum mama ei de viata se face, ca in buzunar nu ramane mai nimic....Mai ca pui o benzina, mai ca mi-a venit cheful de mancat peste... s-au dus (si continua sa se duca) toti pe apa sambatei!
Acum mi-am gasit si o alta muncusoara la o contabila...sa vedem cat o dura si cum m-o platii! Incep azi!
Si spuneti voi, cum sa nu fiu obosita si stresata....de luni pana vineri munca, sambata si dumnica munca.... Dar nici o problema....am si solutia ! Avand in vedere ca "senatorul" nu vrea sa se arate inca la orizont.... am inceput sa joc la loto ! Ca poate poate !
Acum trei saptamani am fost la Venetia... doar eu si iubitul, ca doi porumbei pe o ramurica!
Dar si de acolo m-am intors trista si obosita!
Obosita pentru ca am colindat pana nu am mai putut, trista pentru ca steptam ceva ce nu a venit...dar poate ca v-am povestit deja ceva pe faza asta......nu ...... e imposibil ca nu am mai scris nimic!
Atunci hai sa va povestesc!
De la ceva timp incoace, mi s-au cam aprins beculetele, pentru ca vreau ceva nou. Cred ca am inceput sa sufar de sindromul "mama, vreau si eu ca tanti aia!"
Hai nu fugiti sa va uitati in dictionarul medicinei, va spun eu ce si cum despre sindromul asta!
Practic, toata lumea di jurul meu (si cand zic toata, chiar nu glumesc) "si sono dati da fare" cum se pune pe meleagurile de aici. Adica si-au dat branci si fac de toate... se marita di tuarna plozi de zici ca au intrat zilele in sac. Si uite asa eu ma gasesc a fii singura oaie neagra in toata turma asta de oi una mai alba decat alta.
Lovitura finala, (care a decalansat boala) a fost Elisa, care dupa ce ne-a facut capul salata cu proiecte pentru viitor.... (ea si barbatelul ei voi sa construiasa una agriturism pentru "strainezi") am fost sa vedem si proprietatea pe care vroiau sa o cumpere... au incepu sa faca un master pentru a invata cum se conduce o chestie de genul asta.... imi vin asa, pe nepusa masa, si imi zic ha ha eu astept un copil! Uf uf uite asa am pierdut-o pe Elisa.
Dupa care vine veste ca alti doi prieteni casatoriti de una an si ceva tot incerca si tot inceara...dar nu reusesc pentru ca el nu are fier in corp.
Apoi alte doua cupluri se casatoresc in vara asta iar o a treia a inceput sa caute casa.
Ca sa nu mai vorbim de sor-mea si alte doua verisoare ....
Uuuuu si sa nu uit de o alta prietena care dupa ce a facut ca iubitul sa isi lase nevasta pentru ea, l-a trimis la munca in Avganistan... tot pentru a se marita!
Iar eu.....NIMIC!
Am zis ca daca vin ai mei aici de Craciun poate omului ii trece prin cap sa faca un gest frumos de fata cu mama si tata ca sa fim cu totii fericiti... da de unde! Bate saua ca sa priceapa iapa!
Dupa care mi-am spus ca daca ne intoarcem in locurile unde ne-am cunoscut poate da romanticismul peste el.....Dar si de data asta am ramas cu buza unflata!
Acum mai ramane Paris....orasul indragostitilor...tra la la si alea alea...dar sunt slabe sperante, pentru ca, cu toate evenimentele "revolutionare" di Paris... probabli va fi mult prea ocupat ca sa fotografieze studentii "rebeli".
Uff greu mai e sa fi o tipa cu idei demodate despre cum ar trebui sa fie o cerere in casatorie!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu