vineri, aprilie 01, 2005
uuu functioneaza....se vede ca ieri nu prea avea chef! Deci sa continuam, Rodica mi-a spus ca nu gaseste poza cu ea pe site, asa ca o public din nou. Rodi, ti-am spus ce cred in mail si nu mai are rost sa ma repet. Tu esti speciala (din toate punctele de vedere), iar da nu ma crezi...intreaba pe cineva impartial (puiu sau Andreea). Pupici multi multi de tot!
joi, martie 31, 2005
5 MINUTE IN TRECUT
Am luat cu mine la munca un vechi caiet plin de amintiri. Are paginile mazgalite cu ganduri chiamate "poezii". L-am luat cu mine caci vroiam sa scriu cate ceva pe un alt site al meu, pe care l-am lasat in paragina.
Dar, tot rasfoing, am dar peste o scrisoare veche de-a Andreei.....Ce amintiri! Ea era inca trista ca se despati-se de iubirea ei.....eu eram destul "de bine" (eram doar la inceputul lui Nebunu')...
Dar....parca nu imi e dor de momentele acelea. Imi e prea bine acum pentru am fii dor din de ceva din trecutul nu foarte departat.
Si tot citind, mi-a venit in minte o colega de liceu, de care nu mai stiu nimic. Se numeste Alice, dar numele de familie nu mi-l amintesc. Avea un frate geman der nu era cu noi in clasa (era la I, daca nu ma insel). Mihaela ar trebui sa isi aduca aminte de ei.
Daca cineva are vreo informatie, un numar de telefon, o adresa de mail sau doar numele de familie......eu sunt aici!
Si daca tot am ajuns la categoria vechi colegi de scoala...
Tare mi-ar place sa organizez o intalnire..
De exemplu anul asta se fac 11 ani de la terminarea scolii generale si 7 de la terminarea liceului.
Si avand in vedere ca in luna august voi fii in Bucuresti...poate organizam ceva! Voi ce ziceti?
Stiu ca site-ul asta e citi doar de cei apropiati mie....dar nu se stie niciodata.
Asa ca daca pe cineva intereseaza eu fac parte di promotia 1994 clasa B a Scolii Generale 163 (nu stiu daca intre timp i-au schimbat numele), diriginte, profesoara de limba romana Mazilu.
Si mai fac parte di promotia 1998 clasa B a Liceului "A.D. Xenoplo" (iar nu stiu daca i-au schimbat numele intre timp), dirigente, profesoara de matematica ......un lapsus...ceva cu D.....uf, ce memorie am si eu. Nu ai stiu dar Andreea poate isi aduce aminte.
Voi ce ziceti......organizam ceva pentru a ne reuni perntru o seara?
Dar, tot rasfoing, am dar peste o scrisoare veche de-a Andreei.....Ce amintiri! Ea era inca trista ca se despati-se de iubirea ei.....eu eram destul "de bine" (eram doar la inceputul lui Nebunu')...
Dar....parca nu imi e dor de momentele acelea. Imi e prea bine acum pentru am fii dor din de ceva din trecutul nu foarte departat.
Si tot citind, mi-a venit in minte o colega de liceu, de care nu mai stiu nimic. Se numeste Alice, dar numele de familie nu mi-l amintesc. Avea un frate geman der nu era cu noi in clasa (era la I, daca nu ma insel). Mihaela ar trebui sa isi aduca aminte de ei.
Daca cineva are vreo informatie, un numar de telefon, o adresa de mail sau doar numele de familie......eu sunt aici!
Si daca tot am ajuns la categoria vechi colegi de scoala...
Tare mi-ar place sa organizez o intalnire..
De exemplu anul asta se fac 11 ani de la terminarea scolii generale si 7 de la terminarea liceului.
Si avand in vedere ca in luna august voi fii in Bucuresti...poate organizam ceva! Voi ce ziceti?
Stiu ca site-ul asta e citi doar de cei apropiati mie....dar nu se stie niciodata.
Asa ca daca pe cineva intereseaza eu fac parte di promotia 1994 clasa B a Scolii Generale 163 (nu stiu daca intre timp i-au schimbat numele), diriginte, profesoara de limba romana Mazilu.
Si mai fac parte di promotia 1998 clasa B a Liceului "A.D. Xenoplo" (iar nu stiu daca i-au schimbat numele intre timp), dirigente, profesoara de matematica ......un lapsus...ceva cu D.....uf, ce memorie am si eu. Nu ai stiu dar Andreea poate isi aduce aminte.
Voi ce ziceti......organizam ceva pentru a ne reuni perntru o seara?
miercuri, martie 30, 2005
STIRI
Ca in fiecare dimineata, cand am un pic de timp liber „rasfoiesc” ziarele romanesti.
Ieri am aflat ca din pacate 3 ziaristi romani au fost rapiti in Irak. Astazi au confirmat vestea, dar nu se stie exact nici cine le-a rapit si nici daca s-a ceruto o rascumparare.
Sper din toata inima ca totul sa se resove cu bine. Situatiile acestea nu urmeaza niciodata un curs prestabilit, iar pericolul de morte este, din pacate, foarte mare.
Si din randul italienilor au fost rapiti, si nu numai ziaristi. Iar chiar daca statul italian a spus ca nu
s-a platit nici o recompensa, eu nu prea cred. Rebelii rapasc aceste persoane din doua motive fundamentale:
- 1. te rapesc daca esti banuit de spionaj;
- 2. te rapesc cu speranta de a obtine anumite avantaje (nu numai in bani).
Repet, imi doresc din toata inima ca totul sa se termine cu bine!
Azi, am citit in Evenimentul Zilei, ca in Romania lipsesc barbatii. Adica proportia dintre femei si barbati e din ce in ce mai mare. Practic, acum, in Romania aceasta proportie e echivalenta cu cea de la sfarsitul celui de-al doilea Razboi Mondial.
Sociologi spun, ca de vina e tranzitia. Se pare ca barbatii se adapteaza mai greu. Barbatii sunt „mai putin adaptabili si mai putin flexibili decit femeile, iar in situatii de schimbari rapide, socul este resimtit intr-o mai mare masura la nivelul barbatilor” spune Profesorul Sandru.
Acestea sunt datele scrise de Evenimenul Zilei:
„In Romania traiesc 21.680.974 de persoane, dintre care 10.568.741 barbati, iar 11.112.233 femei, conform datelor finale ale recensamintului din 2002. In 1992, in Romania traiau 22.810.035 de persoane, dintre care 11.213.763 barbati, iar 11.596.272 femei.”
Motivul scaderi populatiei barbatesti nu este numai mortea, dar si faptul ca multi emigreaza, cautand norocul peste hotare.
Pai daca lucrurile stau asa......de ce ne plangem ca au napadit peste noi arabii si italieni?
Ieri am aflat ca din pacate 3 ziaristi romani au fost rapiti in Irak. Astazi au confirmat vestea, dar nu se stie exact nici cine le-a rapit si nici daca s-a ceruto o rascumparare.
Sper din toata inima ca totul sa se resove cu bine. Situatiile acestea nu urmeaza niciodata un curs prestabilit, iar pericolul de morte este, din pacate, foarte mare.
Si din randul italienilor au fost rapiti, si nu numai ziaristi. Iar chiar daca statul italian a spus ca nu
s-a platit nici o recompensa, eu nu prea cred. Rebelii rapasc aceste persoane din doua motive fundamentale:
- 1. te rapesc daca esti banuit de spionaj;
- 2. te rapesc cu speranta de a obtine anumite avantaje (nu numai in bani).
Repet, imi doresc din toata inima ca totul sa se termine cu bine!
Azi, am citit in Evenimentul Zilei, ca in Romania lipsesc barbatii. Adica proportia dintre femei si barbati e din ce in ce mai mare. Practic, acum, in Romania aceasta proportie e echivalenta cu cea de la sfarsitul celui de-al doilea Razboi Mondial.
Sociologi spun, ca de vina e tranzitia. Se pare ca barbatii se adapteaza mai greu. Barbatii sunt „mai putin adaptabili si mai putin flexibili decit femeile, iar in situatii de schimbari rapide, socul este resimtit intr-o mai mare masura la nivelul barbatilor” spune Profesorul Sandru.
Acestea sunt datele scrise de Evenimenul Zilei:
„In Romania traiesc 21.680.974 de persoane, dintre care 10.568.741 barbati, iar 11.112.233 femei, conform datelor finale ale recensamintului din 2002. In 1992, in Romania traiau 22.810.035 de persoane, dintre care 11.213.763 barbati, iar 11.596.272 femei.”
Motivul scaderi populatiei barbatesti nu este numai mortea, dar si faptul ca multi emigreaza, cautand norocul peste hotare.
Pai daca lucrurile stau asa......de ce ne plangem ca au napadit peste noi arabii si italieni?
marți, martie 29, 2005
CULTURALIZARE SAU CEVA DE GENUL ASTA
A trecut si micuta vacanta de Pasti. Si daca tot a trecut, ia sa vad daca m-am ales cu ceva!?
Pai dupa o saptamana destul de „agitata” (daca se poate spune asa), am intrat in program.
Adica, ne-am trezit la 5.30 si ne-am pregatit de plecare. Afara ceata iti lasa doar o visibilitate de 60 de metri, iar previziunile meteorologiche erau destul de sumbre, dar nu ne-am lasat impresionati si am pornit la drum. Dupa 3 ore de mers pe o autostrada serpuitoare (adica plina de curve si turnate, de parca eram pe o strada normala), am ajuns in sfarsit la Genova.
Imaginea acestui oras vazut din departare m-a last cu gura cascata. O multime de blocuri (destul de inalte) si case toate asezate una peste alta pe stanci. Genova e un port de mare, dar practic nu are o plaja (ca Costanta). Senzatia este ca, acolo unde muntele s-a opit brusc la malul marii, lumea si-a construit casele si palatele.
Dupa ce am parcat masina, am plecat sa cautam Acvariul. Tot cautand am gasit insa, o mare corabie antica. De fapt a fost costruita in zilele noastre pentru filmul „Piratii” de R. Polanski. Oricum, imaginea ei m-a lasat cu gura cascata, iar cand am inchis ochii, am vazut pentru o clipa portul unde acum cateva sute de ani, toate barcile si corabiile erau asa!
Am ajuns si la Acvariu, iar cand am intrat inauntru, am lasat la garderoba impreuna cu hainele si 20 de ani. Deci, intr-o secunda locul meu a fost luat de o fetita de 5 ani care a inceput sa alerge printre lume, dand din coate pentru a ajunge chiar langa geam, pentru a vedea mai bine.
„Uuuuuuuuuuu , ia te iuta!” „Ooooo ce frumos!” „Dar asta e adevarat?” „FILLLLLLLLLLLLLLLL vreau si eu unu din asta!”
Sarmanu’ Fil cred ca i-a fost destul de greu sa faca poze (da, din fericire puteai sa faci poze la toate bestiile care iti ieseau in cale!). Nu va fie teama, ca vi le arat si voua. Un pic acum, si un pic cand am sa vin acasa!
Ce am vazut? Pai cam de toate! Adica rechini, delfini (sau mai bine zis un delfin, caci saracu’ dintre toate animalele el era singura care nu avea o pereche, da fapt mai era si un sarpe fara pereche, dar la serpi e normal), o multine de pesti tropicali de toate marimile si de toate culorile (inclusiv Nemo si compania!). Printre altele am vazut o camera amenajata ca un cotisor de padure tropicale plina de colibri! Sunt extraordinare pesaricile aste asa de mici, dar in acelasi timp asa de rapide!
Am atins, sau mai bine zis am mangaiat ...nu stiu cum i zice in romana, in engleza se numeste „thornback” sau „devil fish”.
Dupa 3 ore se colindat, si dupa ce am vazut tot ce se putea vedea, am iesit afara ca sa ne mancam pranzul. Dupa care, ne-am mai plimbat un pic, dar fara a intra in partea veche a orasului, caci era urat afara si statea sa ploua. Goniti de norii negri si grei ce se stangeau peste oras, ne-am luat traista la spinare si ne-am intors acasa. Multa lume va spuna ca nu suntem foarte normali....sa faci 6 ore de masina (dus si intors) doar pentru atat de putin.....dar noua ne-a placut foarte mult.
Dumnica, de Paste.....am mancat, ca asta ne vine foare bine! Dupa masa ne-am uitat la „Exorcista – Inceputul”. Un film foarte indicat pentru ziua de pasti...dar gusturile altora nu se discuta!
Seara, m-au chemat de la restaurant, si nu ar refuzat. Asa ca am muncit de la 6 la 12 noaptea!
Luni, am dormit cam pana la 10, dar cand m-am trezit eram destul de indispusa. Din fericire mi-a trecut destul de repede, caci imediat dupa pranz am luat masina si am plecat la Verona. Faimosul oras al lui Romeo si al Julietei!
Am vizitat „Arena di Verona”, o construtie care mai este in piciare de pe vremea romanilor. Si nu numai ca sta in picioare, dar in fiecare an se fac nenumarate spectacole de opera, teatru si concerte!
Ziua calda si insotita, a scos din case toata lumea, asa ca Verona colcaia de persone. Asa ca, vazand la un moment dat ca nu ne mai puteam misca, am hotata sa ne cumparam cate o inghetata si ne-am pus intr-un colt pentru a observa si a „barfii” pe cei din jurul nostru. Nu stiu cum, dar sportul asta ne iese foarte bine, asa ca ne-am cracanat de ras pe seama altora. Stiu ca nu este foarte frumos, dar spectacolul, era infiorator. Toate rasele care mai de care, care cu bani, care fara. Lume imbracata de balci (sau cum se spune aici „mascati pentru carnaval”).
Am vazut „bietasul de cartier” imbracat cu pantaloni largi si maieu fara maneci (ambele albe) ce tinea pe langa el „blonda de luni”, imbracata si ea in alb din cap pana-piciore. Am vazut tipicul macho italian cu camasa deschisa pana la buric, cu lantul cu crucea pe pieptul depilat si cu pleata pieptanata dupa ultima moda!
Exemple ar putea continua la infinit, dar ma abtin. Asa ca trec mai departe . Si iata-ne ajunsi in sfarsit la faimoasa casa a Julietei ... cu faimosul balcon. Pacat ca balconul a fost construit dupa che Shakespeare a scris „Romeo si Julieta”, dar marii majoritati, se pare ca acest particular nu intereseaza prea mult. Lumea se inchesuia si dadea navala pentru a putea spune „eu am fost, eu am vazut”. Cei care isi permiteau, plateau 4 € , urcau in casa si se uitau de la balcon in jos, dar noi am decis ca ne pastram banii pentru ceva mai constructiv. M-au impresionat toate persoanele care se cocotau pe satuia de broz a Julietei si se pozau ca mainile pe sanii ei. Si acum ma mai intreb.....”dar de ce?” Dar e inutil, natura umana e prea complexa, iar puterea de emulatione e infinita!
Pai dupa o saptamana destul de „agitata” (daca se poate spune asa), am intrat in program.
Adica, ne-am trezit la 5.30 si ne-am pregatit de plecare. Afara ceata iti lasa doar o visibilitate de 60 de metri, iar previziunile meteorologiche erau destul de sumbre, dar nu ne-am lasat impresionati si am pornit la drum. Dupa 3 ore de mers pe o autostrada serpuitoare (adica plina de curve si turnate, de parca eram pe o strada normala), am ajuns in sfarsit la Genova.
Imaginea acestui oras vazut din departare m-a last cu gura cascata. O multime de blocuri (destul de inalte) si case toate asezate una peste alta pe stanci. Genova e un port de mare, dar practic nu are o plaja (ca Costanta). Senzatia este ca, acolo unde muntele s-a opit brusc la malul marii, lumea si-a construit casele si palatele.
Dupa ce am parcat masina, am plecat sa cautam Acvariul. Tot cautand am gasit insa, o mare corabie antica. De fapt a fost costruita in zilele noastre pentru filmul „Piratii” de R. Polanski. Oricum, imaginea ei m-a lasat cu gura cascata, iar cand am inchis ochii, am vazut pentru o clipa portul unde acum cateva sute de ani, toate barcile si corabiile erau asa!
Am ajuns si la Acvariu, iar cand am intrat inauntru, am lasat la garderoba impreuna cu hainele si 20 de ani. Deci, intr-o secunda locul meu a fost luat de o fetita de 5 ani care a inceput sa alerge printre lume, dand din coate pentru a ajunge chiar langa geam, pentru a vedea mai bine.
„Uuuuuuuuuuu , ia te iuta!” „Ooooo ce frumos!” „Dar asta e adevarat?” „FILLLLLLLLLLLLLLLL vreau si eu unu din asta!”
Sarmanu’ Fil cred ca i-a fost destul de greu sa faca poze (da, din fericire puteai sa faci poze la toate bestiile care iti ieseau in cale!). Nu va fie teama, ca vi le arat si voua. Un pic acum, si un pic cand am sa vin acasa!
Ce am vazut? Pai cam de toate! Adica rechini, delfini (sau mai bine zis un delfin, caci saracu’ dintre toate animalele el era singura care nu avea o pereche, da fapt mai era si un sarpe fara pereche, dar la serpi e normal), o multine de pesti tropicali de toate marimile si de toate culorile (inclusiv Nemo si compania!). Printre altele am vazut o camera amenajata ca un cotisor de padure tropicale plina de colibri! Sunt extraordinare pesaricile aste asa de mici, dar in acelasi timp asa de rapide!
Am atins, sau mai bine zis am mangaiat ...nu stiu cum i zice in romana, in engleza se numeste „thornback” sau „devil fish”.
Dupa 3 ore se colindat, si dupa ce am vazut tot ce se putea vedea, am iesit afara ca sa ne mancam pranzul. Dupa care, ne-am mai plimbat un pic, dar fara a intra in partea veche a orasului, caci era urat afara si statea sa ploua. Goniti de norii negri si grei ce se stangeau peste oras, ne-am luat traista la spinare si ne-am intors acasa. Multa lume va spuna ca nu suntem foarte normali....sa faci 6 ore de masina (dus si intors) doar pentru atat de putin.....dar noua ne-a placut foarte mult.
Dumnica, de Paste.....am mancat, ca asta ne vine foare bine! Dupa masa ne-am uitat la „Exorcista – Inceputul”. Un film foarte indicat pentru ziua de pasti...dar gusturile altora nu se discuta!
Seara, m-au chemat de la restaurant, si nu ar refuzat. Asa ca am muncit de la 6 la 12 noaptea!
Luni, am dormit cam pana la 10, dar cand m-am trezit eram destul de indispusa. Din fericire mi-a trecut destul de repede, caci imediat dupa pranz am luat masina si am plecat la Verona. Faimosul oras al lui Romeo si al Julietei!
Am vizitat „Arena di Verona”, o construtie care mai este in piciare de pe vremea romanilor. Si nu numai ca sta in picioare, dar in fiecare an se fac nenumarate spectacole de opera, teatru si concerte!
Ziua calda si insotita, a scos din case toata lumea, asa ca Verona colcaia de persone. Asa ca, vazand la un moment dat ca nu ne mai puteam misca, am hotata sa ne cumparam cate o inghetata si ne-am pus intr-un colt pentru a observa si a „barfii” pe cei din jurul nostru. Nu stiu cum, dar sportul asta ne iese foarte bine, asa ca ne-am cracanat de ras pe seama altora. Stiu ca nu este foarte frumos, dar spectacolul, era infiorator. Toate rasele care mai de care, care cu bani, care fara. Lume imbracata de balci (sau cum se spune aici „mascati pentru carnaval”).
Am vazut „bietasul de cartier” imbracat cu pantaloni largi si maieu fara maneci (ambele albe) ce tinea pe langa el „blonda de luni”, imbracata si ea in alb din cap pana-piciore. Am vazut tipicul macho italian cu camasa deschisa pana la buric, cu lantul cu crucea pe pieptul depilat si cu pleata pieptanata dupa ultima moda!
Exemple ar putea continua la infinit, dar ma abtin. Asa ca trec mai departe . Si iata-ne ajunsi in sfarsit la faimoasa casa a Julietei ... cu faimosul balcon. Pacat ca balconul a fost construit dupa che Shakespeare a scris „Romeo si Julieta”, dar marii majoritati, se pare ca acest particular nu intereseaza prea mult. Lumea se inchesuia si dadea navala pentru a putea spune „eu am fost, eu am vazut”. Cei care isi permiteau, plateau 4 € , urcau in casa si se uitau de la balcon in jos, dar noi am decis ca ne pastram banii pentru ceva mai constructiv. M-au impresionat toate persoanele care se cocotau pe satuia de broz a Julietei si se pozau ca mainile pe sanii ei. Si acum ma mai intreb.....”dar de ce?” Dar e inutil, natura umana e prea complexa, iar puterea de emulatione e infinita!
vineri, martie 25, 2005
UN PASTE FERICIT LA TOTI CATOLICII
Duminica, toti catolici, vor sarbatoti Invierea Domului Isus Hristos.
Au tinut si ei post, asa cum stiu ei. Adica vinerea nu au mancat carne. Iar care e mai evlavios timp de 40 de zile (la quaresima) au renuntat (sau cel putin au incercat sa renunte) la ceva care le placea foarte mult. Unii nu au mancat dulciuri, altii nu s-au fardat, chesti de genul asta. Dar sincera sa fiu, anu' asta nu am auzit pe nici unul care sa fi renuntat la ceva.
Pranzul de Paste o sa il mancam la verisoara jumatatii mele, Monica (unde am petrecut ultimele 2 Craciunuri). Va intrebati daca o sa ma fac ca sunt bucatareasa......ei bine, da. Adica am sa incerc sa prepar iepure cu cartofi la cuptor (restul ingredientelor sunt strict secrete, cu alte cuvinte nu le stiu inca!). Faza era ca ar fi terbuit sa il scot din congelator azi de dimineata pentru al pune un pic la macerat, dar am uitat complect, asa ca sper ca diseara sa imi aduc aminte.......
La inceput am vrut sa fac o reteta mai simandicosa, pntru gurici fine.....dar m-am lasat pagubasa caci reteta pe care o aveam presupunea mancarea lui imediata, si, avand in vedere ca noi il preparam acasa apoi il ducem la plimbare cu masina, si in final il lasam deoparte pana mancam felul intai, se strica vraja, asa ca m-am lasta pagubasa.
la ei nu prea se fac oua colorate, dar am gasit deja colorate in magazin........3 € 6 oua! (cel putin nu trebuie sa muncesc eu!)
Ca in fiecare an, in cele 3 zile de Paste (sambata, duminica si luni) 15 milione de italieni fac bagajele si se duc care unde poate. Marea majoritate pleaca de la nord la sud (se intorc la origini....unde se mananca mult si bine). Care poate, pleaca peste mari si tari, dar nu sunt prea multi astia, sau asa zic statisticile!
Noi, ca sa nu ne lasam mai prejos, sambata, o sa mergem la Genova. Ce este de vazut la Genova? Pai Acvariul... http://www.acquario.ge.it/index.asp asta e!
Biletele le-am luat din timp (pentru a evita coada), mancarica (adica sanvishurile) le facem maine dimineata.....si uite asa suntem gata sa facem cam 500 de KM dus-intors. O sa stam acolo toata ziua, caci este forte mare. Iar cand ne vom intoarce, daca ajungem cu bine si nu suntem rupti de obolseala, o sa mergem la biserica, la Inviere!
Luni la ei e traditie, ca toata lumea sa merga la pick-nic si sa manace oua sialte chesti de genul asta. Dar mai mult ca sigur va fii urat, asa ca vor sta toti acasa si se vor uita la tembelizor, sau vor merge la cinema.
Nu stiu ce vom face noi, eu sigur am sa dorm pana tarziu!!!!
Au tinut si ei post, asa cum stiu ei. Adica vinerea nu au mancat carne. Iar care e mai evlavios timp de 40 de zile (la quaresima) au renuntat (sau cel putin au incercat sa renunte) la ceva care le placea foarte mult. Unii nu au mancat dulciuri, altii nu s-au fardat, chesti de genul asta. Dar sincera sa fiu, anu' asta nu am auzit pe nici unul care sa fi renuntat la ceva.
Pranzul de Paste o sa il mancam la verisoara jumatatii mele, Monica (unde am petrecut ultimele 2 Craciunuri). Va intrebati daca o sa ma fac ca sunt bucatareasa......ei bine, da. Adica am sa incerc sa prepar iepure cu cartofi la cuptor (restul ingredientelor sunt strict secrete, cu alte cuvinte nu le stiu inca!). Faza era ca ar fi terbuit sa il scot din congelator azi de dimineata pentru al pune un pic la macerat, dar am uitat complect, asa ca sper ca diseara sa imi aduc aminte.......
La inceput am vrut sa fac o reteta mai simandicosa, pntru gurici fine.....dar m-am lasat pagubasa caci reteta pe care o aveam presupunea mancarea lui imediata, si, avand in vedere ca noi il preparam acasa apoi il ducem la plimbare cu masina, si in final il lasam deoparte pana mancam felul intai, se strica vraja, asa ca m-am lasta pagubasa.
la ei nu prea se fac oua colorate, dar am gasit deja colorate in magazin........3 € 6 oua! (cel putin nu trebuie sa muncesc eu!)
Ca in fiecare an, in cele 3 zile de Paste (sambata, duminica si luni) 15 milione de italieni fac bagajele si se duc care unde poate. Marea majoritate pleaca de la nord la sud (se intorc la origini....unde se mananca mult si bine). Care poate, pleaca peste mari si tari, dar nu sunt prea multi astia, sau asa zic statisticile!
Noi, ca sa nu ne lasam mai prejos, sambata, o sa mergem la Genova. Ce este de vazut la Genova? Pai Acvariul... http://www.acquario.ge.it/index.asp asta e!
Biletele le-am luat din timp (pentru a evita coada), mancarica (adica sanvishurile) le facem maine dimineata.....si uite asa suntem gata sa facem cam 500 de KM dus-intors. O sa stam acolo toata ziua, caci este forte mare. Iar cand ne vom intoarce, daca ajungem cu bine si nu suntem rupti de obolseala, o sa mergem la biserica, la Inviere!
Luni la ei e traditie, ca toata lumea sa merga la pick-nic si sa manace oua sialte chesti de genul asta. Dar mai mult ca sigur va fii urat, asa ca vor sta toti acasa si se vor uita la tembelizor, sau vor merge la cinema.
Nu stiu ce vom face noi, eu sigur am sa dorm pana tarziu!!!!
marți, martie 22, 2005
luni, martie 21, 2005
Da taticul tau stie?
Si aici dragi mei imi dau seama ca experimentul cu pozele a luat o amploare neasteptata. Sau mai bine zis, o mare amploare, caci Rodica (cu ochii albastrii) tocmai mi-a trimis cateva poze cu "iubitelul" ei, iar tipul este chiar foarte "mare", sau cel putin asa arata in poza. Din cate am inteles el seveste patria, dar sincera sa fiu, nu prea vreau sa stiu nici unde, nici cand si nici de ce, caci tare imi e sa nu incalc vreo lege care ma impiedica ca postez aceste lucruri. Deci am sa incerc sa vi-l arat fara sa fac daune prea mari.
Munca e bratara de aur
Pai sa o luam cu usurelul. El e un coleg de-al Rodicai, pe care desigur ca nu stiu cum il cheama. Dar e simpatica foc. Din cate am inteles eu, pe langa faptul ca e dragut, el se mai ocupa si cu liberarea de povara munci. Adica imi scuteste prietena de munci grele.
UN WEEK-EMD DE "PASIUNE"
A trecut o alta sambata si o alta duminica. Stiu, trec parea repede, dar asta e si n-ai cei face!
Sa o luam cu inceputul. Unde ramasesem? Pai la mahmureala de vineri. Dupa ce am terminat munca m-am dus sa imi iau mundru' de la munca caci cica ii mai era rau. Am ajuns acasa si o data cu noi a venit su un omulet care ne-a schimbat ghiuveta in bucatarie (ailalta se sparsese). Doar ca acum nu puteam manca acasa, asa ca, am dat un tar repejor la Irina, o prietena romanca care e casatorita aici cu un italian. Si uite ca ne-am adunat si am plecat catre un "restaurant-pizzerie-birarie" cu specific nemtesc. Am fost tratati naspa, dar cel putin am iesit din casa si am ras un pic.
Sambata am inceput curateniea de primavara sau de Paste. Si am luat-o cu garajul. La 13.30 eram morti de oboseala si murdari ca era o placere, dar ce putin am reusit sa vedem garajul sub muntele de cutii, incaltaminte si haine! Spre marea fericire a lui Fil, am aruncat o gramada de chestii, care zaceau acolo fara nici un folos.
Dupa masa, ma luat-o cu apartamenul pana pe la 4. Dupa care dai cu schimbul de imbracaminte. Adica: ne avand loc in casa pentru a tine atat hainele de iarna cat si hainele de vara, de doua ori pe an, impachetam tot si ducem in garaj, pentru a aduce de "jos" schimbul!
Dupa ce am aruncat totul da valma in sifonier (era deja 18.30) am inceput sa ma ocup de persoana mea. Asa ca am deschis pentru o seara salonul de coafura si cosmetica
"lavi&fil-international". Mi-am pus vopesua in cap (sub atenta supraveghere a lu' sefu'), dupa care l-am tuns pe sefu', iar la sfarsit el m-a tuns pe mine.
Uuu eram asa de frumusica, mai mai sa ma deochi, si alta nu!
Duminica dimineata am mers "la oras". Adica am fost la Modena, caci era un fel de trag de fori. Am tot stat si ne-am uitat cu picatura de saliva la coltul buzei vreo ora si ceva, dupa care am plecat catre casa cu un ghiveci de violete primite gratis, si un ghiveci de salvie (2.50 €). Un pic suparati ca nu avem nici loc in casa dar nici bani pentru flori, am ajuns la "mama lui" unde am mancat ca doi purcei.
Cu burtile mult prea pline am ajuns pe canapeaua de acasa. Dar nu am avut timp de o digestie prea lunga, caci pe mine m-au apucat schimbarile in casa. Deci am pus telvizorul (si dulapul de sub el) intr-un alt cot al cameri, am "aruncat" canapeaua in diagonala si am pus masuta cu calculatorul in spatele canapelei. Oricum....cica noi am facut un pic de loc....nu stiu cat e de adevarat, dar imi place sa inebunesc vecinii tarsaind mobila! ha ha
Si uite asa a venit luni dimenata. Ne-am trezit destul de bine, dar mie mi-a trecut forte repede, caci am incercat sa ma imbrac cu o perche de pantaloni (cu care m-am imbracat toata iarna) si am descoperit ca nu prea aveau chef sa se inchida. Si asta dupa mai mult de o luna in care nu mananc decat fructe si legume!
In drum spre munca, la un semafor, unu se apuca sa ma clanxoneze, dar cand m-am intors la el sa ii zic "vreo doua" am vazut ca acompania in masina doi baieti cu sindromul Dawn, care imi tot faceau cu mana, imi zambeau si imi trimiteau bezele. Intr-un moment am uitat de toate gandurile mele. Zambetele lor spontane mi-au adus amine ca viata pe cat de grea, e frumosa!
Nu e nimic mai frumos decat zambetul inocent al unui copil!
Dar hai ca dau in sentimentalisme, si imi pierd reputatia!
Sa o luam cu inceputul. Unde ramasesem? Pai la mahmureala de vineri. Dupa ce am terminat munca m-am dus sa imi iau mundru' de la munca caci cica ii mai era rau. Am ajuns acasa si o data cu noi a venit su un omulet care ne-a schimbat ghiuveta in bucatarie (ailalta se sparsese). Doar ca acum nu puteam manca acasa, asa ca, am dat un tar repejor la Irina, o prietena romanca care e casatorita aici cu un italian. Si uite ca ne-am adunat si am plecat catre un "restaurant-pizzerie-birarie" cu specific nemtesc. Am fost tratati naspa, dar cel putin am iesit din casa si am ras un pic.
Sambata am inceput curateniea de primavara sau de Paste. Si am luat-o cu garajul. La 13.30 eram morti de oboseala si murdari ca era o placere, dar ce putin am reusit sa vedem garajul sub muntele de cutii, incaltaminte si haine! Spre marea fericire a lui Fil, am aruncat o gramada de chestii, care zaceau acolo fara nici un folos.
Dupa masa, ma luat-o cu apartamenul pana pe la 4. Dupa care dai cu schimbul de imbracaminte. Adica: ne avand loc in casa pentru a tine atat hainele de iarna cat si hainele de vara, de doua ori pe an, impachetam tot si ducem in garaj, pentru a aduce de "jos" schimbul!
Dupa ce am aruncat totul da valma in sifonier (era deja 18.30) am inceput sa ma ocup de persoana mea. Asa ca am deschis pentru o seara salonul de coafura si cosmetica
"lavi&fil-international". Mi-am pus vopesua in cap (sub atenta supraveghere a lu' sefu'), dupa care l-am tuns pe sefu', iar la sfarsit el m-a tuns pe mine.
Uuu eram asa de frumusica, mai mai sa ma deochi, si alta nu!
Duminica dimineata am mers "la oras". Adica am fost la Modena, caci era un fel de trag de fori. Am tot stat si ne-am uitat cu picatura de saliva la coltul buzei vreo ora si ceva, dupa care am plecat catre casa cu un ghiveci de violete primite gratis, si un ghiveci de salvie (2.50 €). Un pic suparati ca nu avem nici loc in casa dar nici bani pentru flori, am ajuns la "mama lui" unde am mancat ca doi purcei.
Cu burtile mult prea pline am ajuns pe canapeaua de acasa. Dar nu am avut timp de o digestie prea lunga, caci pe mine m-au apucat schimbarile in casa. Deci am pus telvizorul (si dulapul de sub el) intr-un alt cot al cameri, am "aruncat" canapeaua in diagonala si am pus masuta cu calculatorul in spatele canapelei. Oricum....cica noi am facut un pic de loc....nu stiu cat e de adevarat, dar imi place sa inebunesc vecinii tarsaind mobila! ha ha
Si uite asa a venit luni dimenata. Ne-am trezit destul de bine, dar mie mi-a trecut forte repede, caci am incercat sa ma imbrac cu o perche de pantaloni (cu care m-am imbracat toata iarna) si am descoperit ca nu prea aveau chef sa se inchida. Si asta dupa mai mult de o luna in care nu mananc decat fructe si legume!
In drum spre munca, la un semafor, unu se apuca sa ma clanxoneze, dar cand m-am intors la el sa ii zic "vreo doua" am vazut ca acompania in masina doi baieti cu sindromul Dawn, care imi tot faceau cu mana, imi zambeau si imi trimiteau bezele. Intr-un moment am uitat de toate gandurile mele. Zambetele lor spontane mi-au adus amine ca viata pe cat de grea, e frumosa!
Nu e nimic mai frumos decat zambetul inocent al unui copil!
Dar hai ca dau in sentimentalisme, si imi pierd reputatia!
Abonați-vă la:
Postări (Atom)