marți, octombrie 04, 2005
SUNT BEATA
Uite ca am sarbatorit fara un motiv aparent.....
Bine ...va spun cum s-a intamplat.
Un tip pe care noi il cunoastem a terminat facultatea....si a adus la firma 2 sticle de vin si niste saratele...concluzie...sunt cam mache.
Am facut si niste poze...si nu stiu cum se face, dar eu in toate sunt cu paharul in mana !!!!!
Acum vreau acasa...vreau sa dorm!
Si asta dupa doar cateva pahare de vin.....rau am mai ajuns!
Cand spuneam eu ca nu imi prieste aici...... Vreau sa plec , in luma larga, si nu glumesc de loc!
Cu prima ocazie care mi se ofera, plec fara sa ma mai uit inapoi! Imi ramane sa decid 3 lucruri: cum fac rost de bani, destinazia, si daca jumatatea ma va insotii!!!!!
Bine ...va spun cum s-a intamplat.
Un tip pe care noi il cunoastem a terminat facultatea....si a adus la firma 2 sticle de vin si niste saratele...concluzie...sunt cam mache.
Am facut si niste poze...si nu stiu cum se face, dar eu in toate sunt cu paharul in mana !!!!!
Acum vreau acasa...vreau sa dorm!
Si asta dupa doar cateva pahare de vin.....rau am mai ajuns!
Cand spuneam eu ca nu imi prieste aici...... Vreau sa plec , in luma larga, si nu glumesc de loc!
Cu prima ocazie care mi se ofera, plec fara sa ma mai uit inapoi! Imi ramane sa decid 3 lucruri: cum fac rost de bani, destinazia, si daca jumatatea ma va insotii!!!!!
A VENIT TOAMNA
Si ca orice toamna care se respecta s-a instalat ca la ea acasa, cu ploaie, ceata si frig.
Frig care mie personal, mi-a intat deja in oase.
Parte care in acest moment ma deprima e ca, cu primele picaturi de pliaie, toti automobilisti (si mai ales femeile) intra in panica...si atunci se formeaza cozile...iar eu trebuie sa plec mai devreme de acasa pentru a ajunge in timp la serviciu.
Ma intreb de ce?
Ploaia, chiar daca este destul de suparatoare, e un fenomen natural! Nu inteleg de ce atunci cand ploua, lumea isi pierde sensul orientari. Intra in panica cand nu mai vede bine linea alba.....nu stiu, nu imi pot explica acest fenomen!
Frig care mie personal, mi-a intat deja in oase.
Parte care in acest moment ma deprima e ca, cu primele picaturi de pliaie, toti automobilisti (si mai ales femeile) intra in panica...si atunci se formeaza cozile...iar eu trebuie sa plec mai devreme de acasa pentru a ajunge in timp la serviciu.
Ma intreb de ce?
Ploaia, chiar daca este destul de suparatoare, e un fenomen natural! Nu inteleg de ce atunci cand ploua, lumea isi pierde sensul orientari. Intra in panica cand nu mai vede bine linea alba.....nu stiu, nu imi pot explica acest fenomen!
LA MULTI ANI !!!
Azi, Puiutul nostru e mai batran cu un an !!!!
Cei care nu il cunosc au sa zica..."si cu asta, ce!....mare scofala!"
Pai cum sa nu fie mare scofata...va fii o petrecere (asta sigur) cu mult alcool, cu multa musica, iar eu nu voi fii...din nou !!!!
AAAAAAAAAAAAAAA Vreau si eu la petrecere !
SA NE TRAIESI SA FI SANATOS FERICIT SI SA TI SE IMPLINEASCA TOATE DORINTELE !
Cei care nu il cunosc au sa zica..."si cu asta, ce!....mare scofala!"
Pai cum sa nu fie mare scofata...va fii o petrecere (asta sigur) cu mult alcool, cu multa musica, iar eu nu voi fii...din nou !!!!
AAAAAAAAAAAAAAA Vreau si eu la petrecere !
SA NE TRAIESI SA FI SANATOS FERICIT SI SA TI SE IMPLINEASCA TOATE DORINTELE !
luni, septembrie 26, 2005
Mai bine fara......
In sfarsit incep sa ma relaxez cat de cat.
In week-end am fost la munte cu cortul. Asteptam de mult o iesire de genul asta.
Sambata dupa 2-3 de mers ne-am oprit langa un lac unde am mancat si ne-am pus imediat la soare ca niste soparle. Am mancat pe la 6 seara si la 7 eram deja in sacii de dormit.
Coloana vetrebrala a fost singura care s-a plans de fatul ca panatul e prea tare......
In schimb....TRAIASCA LIBERTATEA DE A PISA SUB UN CER PLIN DE STELE !!!!!
In week-end am fost la munte cu cortul. Asteptam de mult o iesire de genul asta.
Sambata dupa 2-3 de mers ne-am oprit langa un lac unde am mancat si ne-am pus imediat la soare ca niste soparle. Am mancat pe la 6 seara si la 7 eram deja in sacii de dormit.
Coloana vetrebrala a fost singura care s-a plans de fatul ca panatul e prea tare......
In schimb....TRAIASCA LIBERTATEA DE A PISA SUB UN CER PLIN DE STELE !!!!!
luni, septembrie 19, 2005
La jumatate
Desigur ca nu am apucat sa montez toata mobila dar oricum nu mai am mult.
Am si calcat deci...sunt o extraordinara!
Ce am mai facut?
Sambata ma decis ca e ora sa faca o mica investitie in hainute de facut traking la munte. Asa ca, am profitat de faptul ca erau reduceri si mi-am cumparat o pereche de bocancei, o pereche de pantaloni (rosii) si o gecuta (gri) rezistenta la vant si apa (pe care o pot folosii foarte bine si in oras pentru acest anotimp). Chiar aveam nevoie de ceva care sa imi ridice un pic moraul. De abea astept sambata cand am sa le "inaugurez", caci daca nu va ploua vom merge cu cortul doua zile la munte cu alti 4 prieteni.
Azi am botezat cum trebuie si viata mea de soferita si l-am facut pe dracu-n patru ca sa fac un caucic sa explodeze! Si uite-ma pe mine cum pun cricul si schimb roata.
Practic m-a ajutat un nene caruia i s-a facut mila de mine (pentru ca nu reuseam sa desurubez suruburile) ..... dar am participat si eu mult de tot!
Sincer sa fiu la cum sunt acum .... singura chestie care imi mai lipsea e un accident dar sunt multumita ca nu s-a intamplat nimic cu masina! Oricum ma asteapta mecanicul.... cu nota de plata!!!!!!
Am si calcat deci...sunt o extraordinara!
Ce am mai facut?
Sambata ma decis ca e ora sa faca o mica investitie in hainute de facut traking la munte. Asa ca, am profitat de faptul ca erau reduceri si mi-am cumparat o pereche de bocancei, o pereche de pantaloni (rosii) si o gecuta (gri) rezistenta la vant si apa (pe care o pot folosii foarte bine si in oras pentru acest anotimp). Chiar aveam nevoie de ceva care sa imi ridice un pic moraul. De abea astept sambata cand am sa le "inaugurez", caci daca nu va ploua vom merge cu cortul doua zile la munte cu alti 4 prieteni.
Azi am botezat cum trebuie si viata mea de soferita si l-am facut pe dracu-n patru ca sa fac un caucic sa explodeze! Si uite-ma pe mine cum pun cricul si schimb roata.
Practic m-a ajutat un nene caruia i s-a facut mila de mine (pentru ca nu reuseam sa desurubez suruburile) ..... dar am participat si eu mult de tot!
Sincer sa fiu la cum sunt acum .... singura chestie care imi mai lipsea e un accident dar sunt multumita ca nu s-a intamplat nimic cu masina! Oricum ma asteapta mecanicul.... cu nota de plata!!!!!!
vineri, septembrie 16, 2005
O noua "aventura"
Azi e vineri. Sefii nu sunt in birou asa ca tocmai mi-am terminat de facut unghiile....(asta ca sa moara de invidie cei care sunt ingropati sub munca).
Multe lucruri incep si se termina asa din senin.
Asa ca mie mi-a venit o idee....care sper sa creasca pana cand va ajunge ceva diabolic....sunt mica si perversa.....asa sunt eu!
Maine sper sa terminam de montat mobila prin casa si sper sincer sa ma loveasca cheful de calcat, ca s-au acumulat mult prea multe haine !!!!!
Multe lucruri incep si se termina asa din senin.
Asa ca mie mi-a venit o idee....care sper sa creasca pana cand va ajunge ceva diabolic....sunt mica si perversa.....asa sunt eu!
Maine sper sa terminam de montat mobila prin casa si sper sincer sa ma loveasca cheful de calcat, ca s-au acumulat mult prea multe haine !!!!!
marți, septembrie 13, 2005
Nu m-am tinut de cuvant
DA....., nu m-am tinut de cuvant.
Am promis ca am sa mai scriu destre vacanta dar nu am facut-o. Din doua motive prinicipale.
1. am tot stat sa ma gandesc daca e bine sa scriu ceea ce imi trece prin cap cu privinta la cei ce imi stau in jur. Si am fost la un pas de a o face, dar...un eveniment nesteptat m-a facut sa dau mult inapoi si sa "imi bag picioarele" (cum se spune pe la noi);
2. am avut foarte mult de munca si deci, zero timp pentru a-mi stoarce creieri.
Ce pot si vreau sa zic e ca vacanta asta nu a fost de loc asa cum mi-am imaginat-o si mi-am
dorit-o.
Nu am stat de loc cu prieteni mei si nu am facut nimic din nebuniile de care aveam atata nevoie.
Singura multumire e ca am dormit (deci m-am odihnit) si ca mi-a rezolvat cat de cat problemele de sanatate.
Este cred prima oara din acesti 5 ani petrcuti printre "straini" cand de fapt m-am simtit eu o straina printre romani. Si asta m-a intristat foarte, foarte mult.
Am tanjit dupa casa mea si baia mea si deranjul di casa mea. Cu asta nu vreau sa pun ca imi place orasul unde locuiesc sau lumea care ma incojoara aici. Caci din acest punct de vedere pe Bucuresti nu il bate nimeni si ca prieteni mei nu mai sunt altii!
Dar mi-a fost dor de lucrurile mele, pe care le-am facut cu mainile mele......
Dar mi-a facut bine sa ma intorc "la civilizatie". Acum am facut "curatenie in sifonier" si am eliminat din garderoba toate hainele prea sportive si prea labartate, de care incepusem sa nu
ma mai despart.
Am reincept sa vin la munca cu pantofiri cu toc si fusta. Si ma bucur mult de aceasta "trezire".
Nu stiu cand va fi urmatoare data cand voi mai trece prin Bucuresti. Oricum , nu prea curand....
In rest ce am facut de cand m-am intors. Mai nimic important.
Am inceoput sa particip la un club de literatura. Si imi place. Bine suntem doar la inceput, dar am cunoscut lume noua si am inceput sa citesc chestii pe care in alt fel nu le-as fi citit niciodata.
De exemplu cartea pe care trebuie sa o citim luna aceasta este "Lumea vazuta de Garp" de John Irving, dupa care au facut si un film nu cu multi ani in urma.
In plus am de gand se propun literatura romana, desi se gaseste destul de greu ceva in limba italiana.
Apropo, daca aveti titluri din literatura clasica romana, care v-au impresionat in mod deosebit, va rog sa imi spuneti. Caci eu cu memoria stau cam rau..... :)
Am promis ca am sa mai scriu destre vacanta dar nu am facut-o. Din doua motive prinicipale.
1. am tot stat sa ma gandesc daca e bine sa scriu ceea ce imi trece prin cap cu privinta la cei ce imi stau in jur. Si am fost la un pas de a o face, dar...un eveniment nesteptat m-a facut sa dau mult inapoi si sa "imi bag picioarele" (cum se spune pe la noi);
2. am avut foarte mult de munca si deci, zero timp pentru a-mi stoarce creieri.
Ce pot si vreau sa zic e ca vacanta asta nu a fost de loc asa cum mi-am imaginat-o si mi-am
dorit-o.
Nu am stat de loc cu prieteni mei si nu am facut nimic din nebuniile de care aveam atata nevoie.
Singura multumire e ca am dormit (deci m-am odihnit) si ca mi-a rezolvat cat de cat problemele de sanatate.
Este cred prima oara din acesti 5 ani petrcuti printre "straini" cand de fapt m-am simtit eu o straina printre romani. Si asta m-a intristat foarte, foarte mult.
Am tanjit dupa casa mea si baia mea si deranjul di casa mea. Cu asta nu vreau sa pun ca imi place orasul unde locuiesc sau lumea care ma incojoara aici. Caci din acest punct de vedere pe Bucuresti nu il bate nimeni si ca prieteni mei nu mai sunt altii!
Dar mi-a fost dor de lucrurile mele, pe care le-am facut cu mainile mele......
Dar mi-a facut bine sa ma intorc "la civilizatie". Acum am facut "curatenie in sifonier" si am eliminat din garderoba toate hainele prea sportive si prea labartate, de care incepusem sa nu
ma mai despart.
Am reincept sa vin la munca cu pantofiri cu toc si fusta. Si ma bucur mult de aceasta "trezire".
Nu stiu cand va fi urmatoare data cand voi mai trece prin Bucuresti. Oricum , nu prea curand....
In rest ce am facut de cand m-am intors. Mai nimic important.
Am inceoput sa particip la un club de literatura. Si imi place. Bine suntem doar la inceput, dar am cunoscut lume noua si am inceput sa citesc chestii pe care in alt fel nu le-as fi citit niciodata.
De exemplu cartea pe care trebuie sa o citim luna aceasta este "Lumea vazuta de Garp" de John Irving, dupa care au facut si un film nu cu multi ani in urma.
In plus am de gand se propun literatura romana, desi se gaseste destul de greu ceva in limba italiana.
Apropo, daca aveti titluri din literatura clasica romana, care v-au impresionat in mod deosebit, va rog sa imi spuneti. Caci eu cu memoria stau cam rau..... :)
luni, august 29, 2005
Prima zi de scoala....pardon de munca
Azi e prima zi de munca, dupa trei saptamani de "vacanta". O numesc vacanta doar pentru ca nu m-am trezit in fiecare zi la ora 7.30 pentru a ma prezenta la birou...... dar nu prea am facut vacanta...As putea sa o numesc concediu medical fara plata. Da, asta e un termen care se potriveste foarte bine!
Asa pai, sa incepem cu inceputul. Nu, mai bine nu, caci inceputul e destul de banal. Drum lung, caldura mare, cozi interminabile la vami si cel putin 300 de km de gropi....
De abea dupa 2 saptamani la Bucuresti, petrecute in marea majoritate la dentist sau dormind, am luat drumul catre casa. Si aici incepe vacanta.
Luni am ajuns destul de repede la Castelul Bran, etapa obligatorie pentru orice occidental mediu, care a citit cartea sau/si a vazut filmul despre DRACULA. Intr-o ora am vizitat castelul si am dat o privire rapida la asa-zisul artizanat pentru turisti.
Seara, dupa 500 de km (facuti doar in aceea zi), am reusit sa ne cazam la Vila Andreea (nu bag mana in foc pentru nume, caci eream prea obosita ca sa ma mai intereseze) pe malul Lacului Rosu.
Camaruta curatica, cu baie si apa calda incalzita cu un boiler cu lemne (fara gluma) 60 de lei noi (fara mic dejun sau cina). Pentru a baga ceva pe sub mustati, a trebuit sa ne mai taraim picioarele vreo 500 de m (sau poate chiar ceva mai mult) pana la primul restaurant.
Pana cand ne-au adus mancarica, am inceput sa mazgalesc ceva in carnetelul meu, asa ca am sa redau impresiile la cald:
"500 km ... azi a inceput cu adevarat vacanta noastra. Am lasat in urma Bucurestiul prafuit, cu toate problemele lui.
Drumurile au fost mai bune decat ma asteptam, in afara de cateva portiuni unde niste prapastii faceau legatura intre mici portiuni de asfalt.
Sunt foarte obosita, chiar daca nu am condus de loc. Ne-am oprit un pic la Castelul Bran, dar ca de obicei...nimic deosebit, doar momeala pentru turisti.
Maine ... plimbare pe langa Cheile Bicazului si lacul Rosu, iar spre seara sper sa ajungem la Gura Humorului."
Aici intrerup putin, ca sa nu rup firul povestirii.
Pai plimbarea mult asteptat nu a venit, caci marti dimineata ne-am trezit pe o ploaie mocaneasca... de te lua cu dureri de cap.
Lacul Rosu era doar o balta neagra de noroi si jumatatea a ramas foarte delus. Asa ca am facut stanga imprejur si ne-am oprit cativa km mai jos pentru a face cateva poze la micul nostru "canion" autohton.
Asa ca am inceput drumul catre Gura Humorului. Am vazut Manastirile Secu si Agapia si dupa alti 200 de Km am ajuns la destinatie. Ne-am cazat la o pensiune si am vizitat manastirea Humor.
Nu stau sa va descriu si impresiile, ca parca nici nu au farmec acum, asa ca trec mai departe.
Camera a costat tot 60 iar cu 30 de lei noi, gazda ne-a dat si cina. Am sa va spun ce am mancat chiar daca stiu ca o sa va vina apa in gurite:
mamaliga cu - niste branzica de capra (cred)
- un ou ochi
- o macare prajita facuta cu carne de vaca (cred) fiarta inainte, carnati si slanina.
Ceva lejer...ca sa dormi bine. Mai ales ca, casa era langa un rau (foarte umflat) si ca a ploat toata noapte cu fulgere si tunete de bubuia casa!
Miercuri dimineata, ne-am trezit devreme ca sa avem cat mai mult timp la dispozitie.
Am vizita Manastirile Voronet si Moldovita si am luat-o incet catre casa.
Redau acum impresiile la cald de la Voronet.
"Sunt in fata Manastirii Voronet....e asa de frumoasa!
In primavara am ramas impresionata de picturile lui Botticelli, dar acum, fiind aici parca acele tablouri palesc in fata acestor culori care au rezistat atatea sute de ani intemperiilor vremii si ale istoriei.
Nu este lume multa, si asta imi place.
Un paznic se uita lung la mine, iar Fil tot schimba obiectivele la aparatul de fotografiat.
Acum e liniste. Se aude doar un paraias, un taietor de lemne si pasii oamenilor pe lespezile de piatra din jurul manastirii.
Imi dau seama cat de prost stau la capitolul cultura generala.....nu stiu mai nimic despre aceasta constructie. Poate am sa cumpar o carte ca sa ma mai luminez un pic.
Inauntru picturile sunt parca si mai frumoase.... Mesteri anonimi au pus pe acesti pereti toata maestria lor."
VA URMA
Asa pai, sa incepem cu inceputul. Nu, mai bine nu, caci inceputul e destul de banal. Drum lung, caldura mare, cozi interminabile la vami si cel putin 300 de km de gropi....
De abea dupa 2 saptamani la Bucuresti, petrecute in marea majoritate la dentist sau dormind, am luat drumul catre casa. Si aici incepe vacanta.
Luni am ajuns destul de repede la Castelul Bran, etapa obligatorie pentru orice occidental mediu, care a citit cartea sau/si a vazut filmul despre DRACULA. Intr-o ora am vizitat castelul si am dat o privire rapida la asa-zisul artizanat pentru turisti.
Seara, dupa 500 de km (facuti doar in aceea zi), am reusit sa ne cazam la Vila Andreea (nu bag mana in foc pentru nume, caci eream prea obosita ca sa ma mai intereseze) pe malul Lacului Rosu.
Camaruta curatica, cu baie si apa calda incalzita cu un boiler cu lemne (fara gluma) 60 de lei noi (fara mic dejun sau cina). Pentru a baga ceva pe sub mustati, a trebuit sa ne mai taraim picioarele vreo 500 de m (sau poate chiar ceva mai mult) pana la primul restaurant.
Pana cand ne-au adus mancarica, am inceput sa mazgalesc ceva in carnetelul meu, asa ca am sa redau impresiile la cald:
"500 km ... azi a inceput cu adevarat vacanta noastra. Am lasat in urma Bucurestiul prafuit, cu toate problemele lui.
Drumurile au fost mai bune decat ma asteptam, in afara de cateva portiuni unde niste prapastii faceau legatura intre mici portiuni de asfalt.
Sunt foarte obosita, chiar daca nu am condus de loc. Ne-am oprit un pic la Castelul Bran, dar ca de obicei...nimic deosebit, doar momeala pentru turisti.
Maine ... plimbare pe langa Cheile Bicazului si lacul Rosu, iar spre seara sper sa ajungem la Gura Humorului."
Aici intrerup putin, ca sa nu rup firul povestirii.
Pai plimbarea mult asteptat nu a venit, caci marti dimineata ne-am trezit pe o ploaie mocaneasca... de te lua cu dureri de cap.
Lacul Rosu era doar o balta neagra de noroi si jumatatea a ramas foarte delus. Asa ca am facut stanga imprejur si ne-am oprit cativa km mai jos pentru a face cateva poze la micul nostru "canion" autohton.
Asa ca am inceput drumul catre Gura Humorului. Am vazut Manastirile Secu si Agapia si dupa alti 200 de Km am ajuns la destinatie. Ne-am cazat la o pensiune si am vizitat manastirea Humor.
Nu stau sa va descriu si impresiile, ca parca nici nu au farmec acum, asa ca trec mai departe.
Camera a costat tot 60 iar cu 30 de lei noi, gazda ne-a dat si cina. Am sa va spun ce am mancat chiar daca stiu ca o sa va vina apa in gurite:
mamaliga cu - niste branzica de capra (cred)
- un ou ochi
- o macare prajita facuta cu carne de vaca (cred) fiarta inainte, carnati si slanina.
Ceva lejer...ca sa dormi bine. Mai ales ca, casa era langa un rau (foarte umflat) si ca a ploat toata noapte cu fulgere si tunete de bubuia casa!
Miercuri dimineata, ne-am trezit devreme ca sa avem cat mai mult timp la dispozitie.
Am vizita Manastirile Voronet si Moldovita si am luat-o incet catre casa.
Redau acum impresiile la cald de la Voronet.
"Sunt in fata Manastirii Voronet....e asa de frumoasa!
In primavara am ramas impresionata de picturile lui Botticelli, dar acum, fiind aici parca acele tablouri palesc in fata acestor culori care au rezistat atatea sute de ani intemperiilor vremii si ale istoriei.
Nu este lume multa, si asta imi place.
Un paznic se uita lung la mine, iar Fil tot schimba obiectivele la aparatul de fotografiat.
Acum e liniste. Se aude doar un paraias, un taietor de lemne si pasii oamenilor pe lespezile de piatra din jurul manastirii.
Imi dau seama cat de prost stau la capitolul cultura generala.....nu stiu mai nimic despre aceasta constructie. Poate am sa cumpar o carte ca sa ma mai luminez un pic.
Inauntru picturile sunt parca si mai frumoase.... Mesteri anonimi au pus pe acesti pereti toata maestria lor."
VA URMA
marți, iulie 26, 2005
Pentru cine are urechi sa auda
Ce faci cand cineva are nevoie de tine? Cineva de care iti e drag si pe care il stimezi mult ca persoana, pentru ceea ce este si pentru ceea ce a reusit sa faca? Ii sari in ajutor, fara a te gandii prea mult !!
Dar ce faci atunci cand acea persoana iti cere un sfat despre ceva care tu nu stii prea multe, dar al saselea simt iti spune ca e gresit? Eu zic, ca trebuie sa iti lasi convingerile la o parte si trebuie sa faci tot ce iti sta in putere pentru ca ea sa fie fericita !!
Am tot stat si m-am gandit si am ajuns la concluzia ca trebuie sa vorbesti. Trebuie sa iti spui puncul de vedere, chiar daca persoana care o ai in fata e prea incapatanata , ca sa auda ceea ce ai de spus.
Azi am avut mult de munca...si nu apucam sa termin o treaba ca hop aparea un altul cu cate altceva....dac acum, inainte de a pleca acasa, m-am reapucat de scris.
Mi-e greu, ca nu stiu cum sa dau o mana de ajutor. Ce se poate face...o scurta calatorie, un weekend, pentru a reaminti vechile sentimente, pentru a arata ca fiecare persoana e unica, chiar daca intamplarea face sa nu para chair asa!
Am sa adaug maine alte idei in acelasi articol!
A trecut si maine si poimane...dar ideile mele nu au vrut sa apara. Sunt in criza si nu stiu ce sa spun. Toata vorbaraia mea a incetat...s-a stins incet, ca o falcara in ploaie (metaforic ahhh!)
Chiar ca nu imi vine nici o idee. Nu stiu ce s-ar putea face pentru a schimba parerea unui om incapatant. Eu am incercat 5 ani de zile si nu am reusit. Deci din punctul asta de vedere nu pot da sfaturi......
Eu zic ca daca cineva acepta cu inima serena ceea ce viata ii rezerva si continua sa mearga inainte pe strada aleasa (chiar daca asta inseamna ca trebuie sa se faca alegeri drastice), cei din jurul sau isi vor da singuri seama si se vor convinge ca, cum se spune pe aici "non tutti i mali vengono per nuocere" (= un toate greutatile vin ca sa fac rau, adica mai pe limba nostra "nu e dracu' chiar asa de negru") . Doar ca in acest caz, e nevoie de timp, si stim bine ca timpul nu este prietenul nostru!
Dar ce faci atunci cand acea persoana iti cere un sfat despre ceva care tu nu stii prea multe, dar al saselea simt iti spune ca e gresit? Eu zic, ca trebuie sa iti lasi convingerile la o parte si trebuie sa faci tot ce iti sta in putere pentru ca ea sa fie fericita !!
Am tot stat si m-am gandit si am ajuns la concluzia ca trebuie sa vorbesti. Trebuie sa iti spui puncul de vedere, chiar daca persoana care o ai in fata e prea incapatanata , ca sa auda ceea ce ai de spus.
Azi am avut mult de munca...si nu apucam sa termin o treaba ca hop aparea un altul cu cate altceva....dac acum, inainte de a pleca acasa, m-am reapucat de scris.
Mi-e greu, ca nu stiu cum sa dau o mana de ajutor. Ce se poate face...o scurta calatorie, un weekend, pentru a reaminti vechile sentimente, pentru a arata ca fiecare persoana e unica, chiar daca intamplarea face sa nu para chair asa!
Am sa adaug maine alte idei in acelasi articol!
A trecut si maine si poimane...dar ideile mele nu au vrut sa apara. Sunt in criza si nu stiu ce sa spun. Toata vorbaraia mea a incetat...s-a stins incet, ca o falcara in ploaie (metaforic ahhh!)
Chiar ca nu imi vine nici o idee. Nu stiu ce s-ar putea face pentru a schimba parerea unui om incapatant. Eu am incercat 5 ani de zile si nu am reusit. Deci din punctul asta de vedere nu pot da sfaturi......
Eu zic ca daca cineva acepta cu inima serena ceea ce viata ii rezerva si continua sa mearga inainte pe strada aleasa (chiar daca asta inseamna ca trebuie sa se faca alegeri drastice), cei din jurul sau isi vor da singuri seama si se vor convinge ca, cum se spune pe aici "non tutti i mali vengono per nuocere" (= un toate greutatile vin ca sa fac rau, adica mai pe limba nostra "nu e dracu' chiar asa de negru") . Doar ca in acest caz, e nevoie de timp, si stim bine ca timpul nu este prietenul nostru!
BARBATII SI NESIMTIREA
Ooooo, prea multe s-au intamplat in ultimul timp pentru a nu imi spune si eu parerea.
Am tot incercat sa tac din gura, di respect pentru unul sau pentru altul....dar nu ma mai pot abtine!
Barbatii sunt niste insensibili! Sau cel putin, toti cei care mi-au iesit in cale in ultimul timp. Nu zic ca nu sunt si exceptii, dar...... mie nu mi-au fost inca prezentati.
Ei, care sunt numiti "sexul tare", ei care se bat cu pumnul in piept ca fara de ei lumea s-ar distruge, ei bine, ei sunt cei care cu greutate trec peste momentele de criza (si asta nu o zic eu, ci un studiu facut de specialisti......si daca nu ma credeti duceti-va la un articol intitulat "STIRI" si publicat in luna aprilie), si tot ei sunt cei care nu prea fac fata dureii fizice (si asta din experineta proprie).
In ultima vreme am intalnit de toate rasele.
Am cunoscut barbatii care vor sa isi faca o familie, dar pe spinarea altora!
Am cunoscut barbatii care cred ca totul le este servit pe un platou, si cand isi dau seama ca nu chiar asa, intra in criza existentiala, si cu greu mai vad "luminita de la capatul tunelului"!
Am cunoscut barbatii pentru care cuvantul "resposabilitate" are o explicatie foarte particulara, si pe care o cunosc doar ei. Ei il fac pe dracu' in patru ca sa iti complice viata, si doar ceea ce vor ei si ceea ce cred ei conteaza. Iar daca iti trece prin cap, sa le arati ca nu e totul asa cum spun ei, se porneste o tornada si atunci tu esti vinovata si rea si insensibila si incapatanata......doar pentru ca nu vezi lumea asa cum vrea el!
Cireasa de pe tort....aseara!
Seara se anunta destul de moarta. La TV nu era nimic de vazut, iar jumatatea a inceput sa se joace la calculator. Tot trecand din canal in canal am dat peste un film cu Julia Roberts si Richard Gere: "Runaway Bride". Pe care desigur ca il vazusem deja... dar preferam sa vad ceva siropos decat pe Harrison Ford in "Air Force One".
Doar ca dupa ultimele saptamani (pline de evenimente "ciudate"), si dupa o ora intreaga de miorlaiala sentimentala, mie mi-a venit cheful de declaratii. Dar nu sa le fac eu, ci sa le aud.
Am inceput prin ai spune de ce aveam chef….caci cu barbatii daca nu le dai mura in gura nu pricep (sau se fac ca nu pricep). Cu ei nu functioneaza niciodata proverbul "bate seaua sa priceapa iapa".
Sa reiau. I-am spus ca am chef de cuvinte dulci, si demostrati de iubire, ca uite ea in film cate cerei i se fac, etc etc etc.
El a captat ideea si a inceput cu dragosteli si faze dulci...dar cuvintele mult asteptate nu am iesit.
Mi-a spus ca ma iubeste, dar asta o stiam deja... eu vroiam sa aud o cerere in casatorie, chiar daca nu foarte formala. Chiar daca nu am de gand sa ma casatoresc, dar ideea cereri imi suna asa de bine aseara.
Nu a fost sa fie... si nu numai asta, doar ca, nici macar sarpele cu un singur ochi, nu a vrut sa iasa din vagauna. Asa ca, deluza, m-am simtit abbandonata, m-am intors pe o parte si am adormit.
Spuneti voi, ce sa facem cu barbatii astia? Oare unde vom ajunge?
Am tot incercat sa tac din gura, di respect pentru unul sau pentru altul....dar nu ma mai pot abtine!
Barbatii sunt niste insensibili! Sau cel putin, toti cei care mi-au iesit in cale in ultimul timp. Nu zic ca nu sunt si exceptii, dar...... mie nu mi-au fost inca prezentati.
Ei, care sunt numiti "sexul tare", ei care se bat cu pumnul in piept ca fara de ei lumea s-ar distruge, ei bine, ei sunt cei care cu greutate trec peste momentele de criza (si asta nu o zic eu, ci un studiu facut de specialisti......si daca nu ma credeti duceti-va la un articol intitulat "STIRI" si publicat in luna aprilie), si tot ei sunt cei care nu prea fac fata dureii fizice (si asta din experineta proprie).
In ultima vreme am intalnit de toate rasele.
Am cunoscut barbatii care vor sa isi faca o familie, dar pe spinarea altora!
Am cunoscut barbatii care cred ca totul le este servit pe un platou, si cand isi dau seama ca nu chiar asa, intra in criza existentiala, si cu greu mai vad "luminita de la capatul tunelului"!
Am cunoscut barbatii pentru care cuvantul "resposabilitate" are o explicatie foarte particulara, si pe care o cunosc doar ei. Ei il fac pe dracu' in patru ca sa iti complice viata, si doar ceea ce vor ei si ceea ce cred ei conteaza. Iar daca iti trece prin cap, sa le arati ca nu e totul asa cum spun ei, se porneste o tornada si atunci tu esti vinovata si rea si insensibila si incapatanata......doar pentru ca nu vezi lumea asa cum vrea el!
Cireasa de pe tort....aseara!
Seara se anunta destul de moarta. La TV nu era nimic de vazut, iar jumatatea a inceput sa se joace la calculator. Tot trecand din canal in canal am dat peste un film cu Julia Roberts si Richard Gere: "Runaway Bride". Pe care desigur ca il vazusem deja... dar preferam sa vad ceva siropos decat pe Harrison Ford in "Air Force One".
Doar ca dupa ultimele saptamani (pline de evenimente "ciudate"), si dupa o ora intreaga de miorlaiala sentimentala, mie mi-a venit cheful de declaratii. Dar nu sa le fac eu, ci sa le aud.
Am inceput prin ai spune de ce aveam chef….caci cu barbatii daca nu le dai mura in gura nu pricep (sau se fac ca nu pricep). Cu ei nu functioneaza niciodata proverbul "bate seaua sa priceapa iapa".
Sa reiau. I-am spus ca am chef de cuvinte dulci, si demostrati de iubire, ca uite ea in film cate cerei i se fac, etc etc etc.
El a captat ideea si a inceput cu dragosteli si faze dulci...dar cuvintele mult asteptate nu am iesit.
Mi-a spus ca ma iubeste, dar asta o stiam deja... eu vroiam sa aud o cerere in casatorie, chiar daca nu foarte formala. Chiar daca nu am de gand sa ma casatoresc, dar ideea cereri imi suna asa de bine aseara.
Nu a fost sa fie... si nu numai asta, doar ca, nici macar sarpele cu un singur ochi, nu a vrut sa iasa din vagauna. Asa ca, deluza, m-am simtit abbandonata, m-am intors pe o parte si am adormit.
Spuneti voi, ce sa facem cu barbatii astia? Oare unde vom ajunge?
miercuri, iulie 20, 2005
E FATA!!!!!
DA, ESTE OFICIAL..... COPILASUL DI BURTICA SURIOAREI MELE, ESTE O FATUCA FETISOARA!!!!!
LA MULTI ANI SI SA-I TRAIASCA, SA FIE SANATOASA SI FRUMOASA SI DE TOATE!!!!!
LA MULTI ANI SI SA-I TRAIASCA, SA FIE SANATOASA SI FRUMOASA SI DE TOATE!!!!!
luni, iulie 18, 2005
O floare .........
Ce va spun cuvintele astea?
Un vechi film indian, desigur, despre care sincera sa fiu nu imi aduc aminte mai nimic (in afara de titlu).
Am avut o floare. Sau mai bine spus am cumparat o planta care facea flori....... Niste flori albe, frumoase, parfumate.
Dupa ceva timp a incetat sa mai faca flori (chair daca ea isi dadea toata silinta, adica face niste boboci micuti, care se ofileau repede). Dar mi-am spus, e normal, doar a venit toamna. Toata iarna a rezista destul de bine. Pierdea din cand in cand cate o frunza, dar era inca verde si puternica.
Si a venit primavara, iar plantuta mea, in loc sa faca frunze noi , sa "intinereasca", a inceput sa se ofileasca din ce in ce mai tare. Pana cand, luata de disperare am cumparat un ingrasamat special pentru ea. Dar acesta a avut exact efectul contrar. Planta a pierdut toate frunzele iar ramurelele s-au uscat. Atunci am stiut ca e pe moarte, dar icapatanata cum sunt, am vrut sa mai fac o incercare. Am dus-o afara la umbra unei magnolii, intr-un loc unde e udata in fiecare noapte.
Acum mai are doar doua ramurele dar aceste au inceput sa faca frunze noi. Deci o speranta e.
Mica, foarte mica, caci frunzele par ca nu prea au forta sa creasca, dar tot speranta se numeste.
Tare sunt satula de plantuta asta. Tare as vrea sa stau ceva timp intr-un loc unde ma pot bucura de toare florile din jurul meu, fara aa trebuiasca sa ma procup de sanatatea lor.......
A se citii printre randuri.
Un vechi film indian, desigur, despre care sincera sa fiu nu imi aduc aminte mai nimic (in afara de titlu).
Am avut o floare. Sau mai bine spus am cumparat o planta care facea flori....... Niste flori albe, frumoase, parfumate.
Dupa ceva timp a incetat sa mai faca flori (chair daca ea isi dadea toata silinta, adica face niste boboci micuti, care se ofileau repede). Dar mi-am spus, e normal, doar a venit toamna. Toata iarna a rezista destul de bine. Pierdea din cand in cand cate o frunza, dar era inca verde si puternica.
Si a venit primavara, iar plantuta mea, in loc sa faca frunze noi , sa "intinereasca", a inceput sa se ofileasca din ce in ce mai tare. Pana cand, luata de disperare am cumparat un ingrasamat special pentru ea. Dar acesta a avut exact efectul contrar. Planta a pierdut toate frunzele iar ramurelele s-au uscat. Atunci am stiut ca e pe moarte, dar icapatanata cum sunt, am vrut sa mai fac o incercare. Am dus-o afara la umbra unei magnolii, intr-un loc unde e udata in fiecare noapte.
Acum mai are doar doua ramurele dar aceste au inceput sa faca frunze noi. Deci o speranta e.
Mica, foarte mica, caci frunzele par ca nu prea au forta sa creasca, dar tot speranta se numeste.
Tare sunt satula de plantuta asta. Tare as vrea sa stau ceva timp intr-un loc unde ma pot bucura de toare florile din jurul meu, fara aa trebuiasca sa ma procup de sanatatea lor.......
A se citii printre randuri.
Gratarel la bloc
Este luni dimineata...si parca nu imi vine sa cred. Am deschis ochii la 7.40 (fara sa fi sunat ceasul). O senzatie foarte ciudata pusese stapanire pe mine inainte de a ma trezii, poate din cauza visului...sau poate e ceva care ma "ataca" de cateva zile.
Ma ridic din pat, ma spal pe fata...si incerc sa ma pieptan, dar renunt dupa doua trei secunde.....coama mea nu se lasa induplecata, asa ca trebuie sa ma multumesc cu o foarte banala coada de cal.........Uite asa a inceput saptamana de munca.
Dar vineri.....vineri a fost o alta poveste!
Dupa multe incercari esuate, am reusiti sa imi adun toti vecinii la un gratarel (de fapt, aproape toti, caci un cuplu a renuntat "in extremis".
Dar sa explic cum este "blocul" meu. Este un bloc cu 3 etaje si doua intrari. O familie are intarea separata (ei au apartamentul cel mai mare, facut pe doua etaje). Cealata intrare e pentru celelate 5 familii.
La parter sunt garajele. La primul etaj, sunt 2 apartamente (dintre care unul e al meu). Iar la al doilea sunt altre 3 apartamente.
Nu stau sa va descriu cum fiecare fir de iarba s-a miscat in adierea vantului. Va spun doar ca a fost foarte dragut. Desigur, a lipsit muzica, si desigur ca lumea nu apretat valoarea unui mic cu mustarsi bere, si nici gustul salatei orientale....dar e bine si asa.
Mi-am facut un pic de publicitate cu croitoria si se vad deja primele roade. Unul dintre vecini (este necasatorit) m-a rugat sa ii scurez o pereche de pantaloni.
UF, nu sunt eu exact cu inpiratia la maxim. Poate pentru ca afara s-a inorat (dar e tot zabuseala), poate pentru ca e luni........cine stie!
Ma ridic din pat, ma spal pe fata...si incerc sa ma pieptan, dar renunt dupa doua trei secunde.....coama mea nu se lasa induplecata, asa ca trebuie sa ma multumesc cu o foarte banala coada de cal.........Uite asa a inceput saptamana de munca.
Dar vineri.....vineri a fost o alta poveste!
Dupa multe incercari esuate, am reusiti sa imi adun toti vecinii la un gratarel (de fapt, aproape toti, caci un cuplu a renuntat "in extremis".
Dar sa explic cum este "blocul" meu. Este un bloc cu 3 etaje si doua intrari. O familie are intarea separata (ei au apartamentul cel mai mare, facut pe doua etaje). Cealata intrare e pentru celelate 5 familii.
La parter sunt garajele. La primul etaj, sunt 2 apartamente (dintre care unul e al meu). Iar la al doilea sunt altre 3 apartamente.
Nu stau sa va descriu cum fiecare fir de iarba s-a miscat in adierea vantului. Va spun doar ca a fost foarte dragut. Desigur, a lipsit muzica, si desigur ca lumea nu apretat valoarea unui mic cu mustarsi bere, si nici gustul salatei orientale....dar e bine si asa.
Mi-am facut un pic de publicitate cu croitoria si se vad deja primele roade. Unul dintre vecini (este necasatorit) m-a rugat sa ii scurez o pereche de pantaloni.
UF, nu sunt eu exact cu inpiratia la maxim. Poate pentru ca afara s-a inorat (dar e tot zabuseala), poate pentru ca e luni........cine stie!
marți, iulie 05, 2005
Despre poze
Stiu ca am promis sa va trimit pozele, si am sa o fac.
Dar avand in vedere ca mai multa lume vroia sa le vada, am preferat se le pun pe site, unde toti le pot vedea !
Pe curand!
Dar avand in vedere ca mai multa lume vroia sa le vada, am preferat se le pun pe site, unde toti le pot vedea !
Pe curand!
COLEGII
Cred ca am scris deja ca vreau sa ma reantalnesc cu vechii colegi cand ma intorc in tara.
Azi, dupa ce am vorbit un pic cu doua colege si prietene pe Messenger, am inceput o cautate nebuna pe net. Si ia uitati peste ce am dat:
http://www.colegi.ro/
Eu m-am inscris deja la situ-ul acesta, si mi se pare foarte dragut. De aceea il recomand la toata lumea.
Stiu ca am promis sa pun o poza cu promotia 1998 del la Liceul A.D. Xenopol.....dar am uitat. Prea multe s-au intamplat in ultimul timp! Dar de data asta am sa incerc sa ma tin de cuvant.
Iata ca cautarea mea a dat roade. Tocmai am vorbit cu o colega de la scoala generala (Andreea). Din pacate mi-a spus ca traieste o perioda mai grea, caci si-a pierdut tatal. Dar daca nu o gaseam asa, nu as fi aflat deloc, si nu i-as fii putut spune o vorba buna!
Am dat peste cineva care se numeste Achim Mihaela, voua va suna cunoscut numele asta? Mie da, asa ca i-am dat un mesaj, poate si ea isi aduce aminte de mine. (Sincera sa fiu sperantele sunt slabe.....dar incercarea moarte nu are!)
Deci va rog, incercati sa spune-ti la cat mai multa lume de site-ul acesta, si poatea sa ne vom gasii mai repede!
Azi, dupa ce am vorbit un pic cu doua colege si prietene pe Messenger, am inceput o cautate nebuna pe net. Si ia uitati peste ce am dat:
http://www.colegi.ro/
Eu m-am inscris deja la situ-ul acesta, si mi se pare foarte dragut. De aceea il recomand la toata lumea.
Stiu ca am promis sa pun o poza cu promotia 1998 del la Liceul A.D. Xenopol.....dar am uitat. Prea multe s-au intamplat in ultimul timp! Dar de data asta am sa incerc sa ma tin de cuvant.
Iata ca cautarea mea a dat roade. Tocmai am vorbit cu o colega de la scoala generala (Andreea). Din pacate mi-a spus ca traieste o perioda mai grea, caci si-a pierdut tatal. Dar daca nu o gaseam asa, nu as fi aflat deloc, si nu i-as fii putut spune o vorba buna!
Am dat peste cineva care se numeste Achim Mihaela, voua va suna cunoscut numele asta? Mie da, asa ca i-am dat un mesaj, poate si ea isi aduce aminte de mine. (Sincera sa fiu sperantele sunt slabe.....dar incercarea moarte nu are!)
Deci va rog, incercati sa spune-ti la cat mai multa lume de site-ul acesta, si poatea sa ne vom gasii mai repede!
marți, iunie 28, 2005
UNDE S-A DUS INOCENTA
Uite ca am facut-o si pe asta.
S-a casatorit surioara mea.
Acum totul pare ca s-a intors la normal. Dar oare e asa ?!?!?!
Dupa un drum lung si o noapte nedormita .... am ajuns la Bucuresti. Bucurestiul meu prafuit, plin de paradoxuri. Metropola unde cersetorul si miliardarul se intalnesc "di greseala" la colt de strada. Acest oras imi este tare drag, caci chiar daca e murdar si poluat si chiar periculos cateodata, mi-a ramas adanc imprimat in suflet.
La aeroport eram asteptati (caci a venit cu mine si jumatatea) de taticul meu, surioara si viitorul cumnat. Iar acasa ma asteptau pe langa mamica, un unchi si un var pe care nu ii mai vazusem de aproape 10 ani.
Cand in sfarsit am reusit sa ma intind in pat pentru a ma preface ca ma odihnesc, mi-am dat seama ca totul parea schimbat. Dupa un an de zile am regasit totul la fel ca atunci cand am plecat. Casa e la fel, problemele sunt aceleasi, persoanele par aceleasi. Singura diferenta evidenta sunt animalele, in loc de pisica cu caracter de caine, am gasit un caine caruia ii place sa sa pisiceasca.
Seara a urmat intalnirea -foarte zgomotoasa- cu vechile mele prietene. Si dintr-o data ma trezesc a fii in mijlocul atentiei. Imi place chestia asta, dupa aproape un an jumate, in care interventia mea in cercurile de amici nu se poate numii nici macar sporadica, ma simt ca un magnet care atrage catre el tot ce ii sta in preajma. Am dantuit pana la unu noaptea, cand n-i sa facut mila de jumatatea (mea) care din cauza fumului de tigari si a oboselii, mai avea putin si adormea pe scaun, si ne-am indreptat cu totii catre case.
Sambata a urmat cununia civila, iar aici alte fete pe care aproape ca le uitasem. Si imi dau seama ca cine a spus ca doar la nunti la inmormantari te mai vezi cu toate rudele...mare dreptate avea!
Toata ceremonia a decurs foarte repede, caci se vede ca primarul facuse destule nunti in ziua aceea su nu prea mai avea chef. Cu toate astea, nu m-am putut abtine din plans. Si cu cat imi spuneam ca nu am de ce sa plang, cu atat ma apuca mai rau. Acum, ca ma gandesc la rece, nici nu stiu exact de am plans, poate de emotie. Dar nu cred ca era doar emotia......
Si inca o data seara s-a lasat pe Bucuresti, si inca o data ne-am adunat in "card" si am plecat catre una din multe discoteci in aer liber. Si de data asta, complice baututa si aerul fara fum, distractia a fost de 10 ori mai mare. Singura suparare a fost ca, invitata principala, adica prospata mireasa (si nici mirele) nu s-au prezentat, pe motiv de prea multa oboseala. Si cand imi aduc aminte de cate ori mi-a spus ca o viata am si pe aia o dorm.....uita ca lumea se mai si schimba!!!!!
De data asta, ajutat de Puiu si de cateva pahare de tequila, si jumatatea mea a poftit la dans, si as putea spune chiar ca s-a distrat foarte mult. Sa nu uit si neasteptata prezenta a unui actor american (caruia ii place sa omoare multi, multi vampiri), si care a capturat atentia tuturor.
Nici nu stiu ce ora era cand am plecat acasa. Stiu doar ca a doua zi de dimineata, am constatat ca am dormit mult prea putin.
Dar cine mai putea dormii cand in jurul tau lumea se agita cu ultimele pregatiri, haine, farduri, valul miresei......nici nu stiu cand s-a facut ora de plecare la biserica. Aici alte bocete, caci mireasa era tare frumoasa, iar parintii din spatele ei, tot incercau sa isi ascunda sentimentele.
Dar sa trecem repede peste toate acestea, ca nu e cazul sa intru in amanunte.
Restaurantul, frumos, la malul lacului, cu vitelul care sa mai invartea infipt pe protap, m-a facut sa uit de toate gandurile. Asa ca m-am asezat la masa si.......a inceput distractia.
A fost foarte frumos (ma tot repet, stiu, dar e destul de tarziu si vreau sa plec acasa), si am plecat de acolo cu amintiri placute. Din pacate au ramas doar amintirile, caci toate pozele facute in biserica si la restaurant, s-au dus pe apa sambetei, caci s-a stricat aparatul. Of of, ce sa faci, tehnologia maica, tehnologia!
Dupa doar 3 ore de somn am inceput pregatirile pentru plecare. Inca nu realizam ca este luni dimineata, si ca prietenele mele sunt deja la munca!
Zborul catre casa a fost normal, fara peripetii, iar cand am iesit din aeroport, aerul inabusitor si plin de zabusala al Venetie ne-a trezit brusc la realitate!
Si uite asa cu nunta Mihaelei!
Acum sunt din nou la munca, in fata calculatoruli meu, si imi da seama cat m-am schimbat, caci imi aduc aminte cand am intrat pe usa, mi-am spus: in sfarsit m-am intors acasa! Deci acum casa mea o simt mai mult in Italia, decat in Romania? E greu de aceptat, dar asa e. Acolo e casa parintilor mei, nu mai e casa mea.
Vom vedea ce va urma in august dar tare mi-e ca vor iesi scantei !!!!!!!!!!
S-a casatorit surioara mea.
Acum totul pare ca s-a intors la normal. Dar oare e asa ?!?!?!
Dupa un drum lung si o noapte nedormita .... am ajuns la Bucuresti. Bucurestiul meu prafuit, plin de paradoxuri. Metropola unde cersetorul si miliardarul se intalnesc "di greseala" la colt de strada. Acest oras imi este tare drag, caci chiar daca e murdar si poluat si chiar periculos cateodata, mi-a ramas adanc imprimat in suflet.
La aeroport eram asteptati (caci a venit cu mine si jumatatea) de taticul meu, surioara si viitorul cumnat. Iar acasa ma asteptau pe langa mamica, un unchi si un var pe care nu ii mai vazusem de aproape 10 ani.
Cand in sfarsit am reusit sa ma intind in pat pentru a ma preface ca ma odihnesc, mi-am dat seama ca totul parea schimbat. Dupa un an de zile am regasit totul la fel ca atunci cand am plecat. Casa e la fel, problemele sunt aceleasi, persoanele par aceleasi. Singura diferenta evidenta sunt animalele, in loc de pisica cu caracter de caine, am gasit un caine caruia ii place sa sa pisiceasca.
Seara a urmat intalnirea -foarte zgomotoasa- cu vechile mele prietene. Si dintr-o data ma trezesc a fii in mijlocul atentiei. Imi place chestia asta, dupa aproape un an jumate, in care interventia mea in cercurile de amici nu se poate numii nici macar sporadica, ma simt ca un magnet care atrage catre el tot ce ii sta in preajma. Am dantuit pana la unu noaptea, cand n-i sa facut mila de jumatatea (mea) care din cauza fumului de tigari si a oboselii, mai avea putin si adormea pe scaun, si ne-am indreptat cu totii catre case.
Sambata a urmat cununia civila, iar aici alte fete pe care aproape ca le uitasem. Si imi dau seama ca cine a spus ca doar la nunti la inmormantari te mai vezi cu toate rudele...mare dreptate avea!
Toata ceremonia a decurs foarte repede, caci se vede ca primarul facuse destule nunti in ziua aceea su nu prea mai avea chef. Cu toate astea, nu m-am putut abtine din plans. Si cu cat imi spuneam ca nu am de ce sa plang, cu atat ma apuca mai rau. Acum, ca ma gandesc la rece, nici nu stiu exact de am plans, poate de emotie. Dar nu cred ca era doar emotia......
Si inca o data seara s-a lasat pe Bucuresti, si inca o data ne-am adunat in "card" si am plecat catre una din multe discoteci in aer liber. Si de data asta, complice baututa si aerul fara fum, distractia a fost de 10 ori mai mare. Singura suparare a fost ca, invitata principala, adica prospata mireasa (si nici mirele) nu s-au prezentat, pe motiv de prea multa oboseala. Si cand imi aduc aminte de cate ori mi-a spus ca o viata am si pe aia o dorm.....uita ca lumea se mai si schimba!!!!!
De data asta, ajutat de Puiu si de cateva pahare de tequila, si jumatatea mea a poftit la dans, si as putea spune chiar ca s-a distrat foarte mult. Sa nu uit si neasteptata prezenta a unui actor american (caruia ii place sa omoare multi, multi vampiri), si care a capturat atentia tuturor.
Nici nu stiu ce ora era cand am plecat acasa. Stiu doar ca a doua zi de dimineata, am constatat ca am dormit mult prea putin.
Dar cine mai putea dormii cand in jurul tau lumea se agita cu ultimele pregatiri, haine, farduri, valul miresei......nici nu stiu cand s-a facut ora de plecare la biserica. Aici alte bocete, caci mireasa era tare frumoasa, iar parintii din spatele ei, tot incercau sa isi ascunda sentimentele.
Dar sa trecem repede peste toate acestea, ca nu e cazul sa intru in amanunte.
Restaurantul, frumos, la malul lacului, cu vitelul care sa mai invartea infipt pe protap, m-a facut sa uit de toate gandurile. Asa ca m-am asezat la masa si.......a inceput distractia.
A fost foarte frumos (ma tot repet, stiu, dar e destul de tarziu si vreau sa plec acasa), si am plecat de acolo cu amintiri placute. Din pacate au ramas doar amintirile, caci toate pozele facute in biserica si la restaurant, s-au dus pe apa sambetei, caci s-a stricat aparatul. Of of, ce sa faci, tehnologia maica, tehnologia!
Dupa doar 3 ore de somn am inceput pregatirile pentru plecare. Inca nu realizam ca este luni dimineata, si ca prietenele mele sunt deja la munca!
Zborul catre casa a fost normal, fara peripetii, iar cand am iesit din aeroport, aerul inabusitor si plin de zabusala al Venetie ne-a trezit brusc la realitate!
Si uite asa cu nunta Mihaelei!
Acum sunt din nou la munca, in fata calculatoruli meu, si imi da seama cat m-am schimbat, caci imi aduc aminte cand am intrat pe usa, mi-am spus: in sfarsit m-am intors acasa! Deci acum casa mea o simt mai mult in Italia, decat in Romania? E greu de aceptat, dar asa e. Acolo e casa parintilor mei, nu mai e casa mea.
Vom vedea ce va urma in august dar tare mi-e ca vor iesi scantei !!!!!!!!!!
joi, iunie 09, 2005
Premiul
Cred ca v-am povestit de minunata duminca petrecuta la workshop de nud...Din aceasta aventura a iesit si ceva frumos, caci aseara am participat la un mic concurs cu una di pozele facute atunci!
Am castigat locul trei si titlul de "cea mai buna fotografa din categoria"....ati inteles ceva? Daca nu, puneti-va sufletul in pace ca nu am sa reusesc sa va explic mai mult decat am scris.
Titlul concursului era "portretul"....dar nu am pimit nimic inafara de felicitari. Dar eu am fost foarte multumita si de acelea!
S-a mai intamplat ceva in ultimul timp demn de a fii relatat?
Pai inafara ca am citit foarte multe carti.......m-am apucat de lucru manual. Nu stiu daca v-am povestit ca o prietena mi-a facut cadou o veche masina de cusut....iar eu m-am apucat de cumparat reviste cu modele (sau se spune modeluri......dubiul ma omoara) si dupa multe peripetii am priceput cum functioneaza nebunia.
Asa ca mi-am cumparat o bucata de stofa ai am facut-o bucati (dupa cum spunea modelul), iar rezultatul....pai daca la cununia civila ma veti vedea imbracata intr-o rochita veti stii ca mi-a iesit bine, iar daca nu....NU!
Am castigat locul trei si titlul de "cea mai buna fotografa din categoria
Titlul concursului era "portretul"....dar nu am pimit nimic inafara de felicitari. Dar eu am fost foarte multumita si de acelea!
S-a mai intamplat ceva in ultimul timp demn de a fii relatat?
Pai inafara ca am citit foarte multe carti.......m-am apucat de lucru manual. Nu stiu daca v-am povestit ca o prietena mi-a facut cadou o veche masina de cusut....iar eu m-am apucat de cumparat reviste cu modele (sau se spune modeluri......dubiul ma omoara) si dupa multe peripetii am priceput cum functioneaza nebunia.
Asa ca mi-am cumparat o bucata de stofa ai am facut-o bucati (dupa cum spunea modelul), iar rezultatul....pai daca la cununia civila ma veti vedea imbracata intr-o rochita veti stii ca mi-a iesit bine, iar daca nu....NU!
miercuri, iunie 01, 2005
work-shop
Duminica am participat la un work-shop de nud......adica am fotografiat (se pune asa, nu?) trei moldele asa cum mama le-a facut.
Desigur, nu pot publica pozele in web...pentru ca nu am acordul lor....dar o sa va arat cate ceva.
A fost o zi superba, calda si plina de soare. Eu mai mult m-am jucat cu fetita unor prieteni, iar cand ea a plecat mi-am luat carticica mea si m-am pus la soare ca soparla!!!
Fotografii prezenti, erau ...un spectacol! Multi erau trecuti de prima tinerete, si 2,3 chiar de a doua tinerete........Si le curgeu zbavele la gura mai rau ca Emmei.... Saracii, asta e singurul moment in care pot vedea asa de aproape trei pasarici tinere.
Eu sunt foarte multumita caci am facut si eu cateva poze chiar foarte dragute (pentru o incepatoare ca mine).
Desigur, nu pot publica pozele in web...pentru ca nu am acordul lor....dar o sa va arat cate ceva.
A fost o zi superba, calda si plina de soare. Eu mai mult m-am jucat cu fetita unor prieteni, iar cand ea a plecat mi-am luat carticica mea si m-am pus la soare ca soparla!!!
Fotografii prezenti, erau ...un spectacol! Multi erau trecuti de prima tinerete, si 2,3 chiar de a doua tinerete........Si le curgeu zbavele la gura mai rau ca Emmei.... Saracii, asta e singurul moment in care pot vedea asa de aproape trei pasarici tinere.
Eu sunt foarte multumita caci am facut si eu cateva poze chiar foarte dragute (pentru o incepatoare ca mine).
marți, mai 24, 2005
SE MARITA SOR-MEA
Mi-a fost extrem de greu la inceput sa ma impac cu ideea, dar asta e, inapoi nu ne putem intoarce, iar daca ea a vrut asa...asa sa fie.
Acum sunt incantata ca am sa ma intorc la Bucuresti ma repede decat am sperat. Iar acest "intermezzo" va scurta asteptarea lunii August!!!!!
Deci, sa marita surioara mea. Practic, o sa aiba cununia civila pe 25 Iunie, iar biserica si restaurantul pe 26 Iunie.
Sper ca ziua asta sa ii poarte noroc , caci daca ea e fericita....eu sunt fericita.
Suntem foarte diferite intre noi si e normal sa vedem lumea cu alti ochii! Se vede ca instinctul matern la mine se dezvolta mai greu.
Eu vreu inca sa imi traiesc viata, fara sa ma gandesc la educatia unui mormoloc. Vreau sa vad lumea, iar un copil pe mine m-ar incetini...
Se pare ca nunta va avea loc in Floreasca, dar mai multe amanunte nu va pot da.
Daca cineva vrea sa le ureze "casa de piatra si copii beton" (frumosi si destepti ca mama [ taticul sa nu se supere dar mama e mai frumoasa, iar pentru "destept" nu il cunosc indeajuns ca sa fac comparatii]), puteti scrie la comentarii, iar eu o sa ma asigur ca au sa le citeasca!
Acum sunt incantata ca am sa ma intorc la Bucuresti ma repede decat am sperat. Iar acest "intermezzo" va scurta asteptarea lunii August!!!!!
Deci, sa marita surioara mea. Practic, o sa aiba cununia civila pe 25 Iunie, iar biserica si restaurantul pe 26 Iunie.
Sper ca ziua asta sa ii poarte noroc , caci daca ea e fericita....eu sunt fericita.
Suntem foarte diferite intre noi si e normal sa vedem lumea cu alti ochii! Se vede ca instinctul matern la mine se dezvolta mai greu.
Eu vreu inca sa imi traiesc viata, fara sa ma gandesc la educatia unui mormoloc. Vreau sa vad lumea, iar un copil pe mine m-ar incetini...
Se pare ca nunta va avea loc in Floreasca, dar mai multe amanunte nu va pot da.
Daca cineva vrea sa le ureze "casa de piatra si copii beton" (frumosi si destepti ca mama [ taticul sa nu se supere dar mama e mai frumoasa, iar pentru "destept" nu il cunosc indeajuns ca sa fac comparatii]), puteti scrie la comentarii, iar eu o sa ma asigur ca au sa le citeasca!
joi, mai 19, 2005
UN REGAT PENTRU O PRIETENA
Azi e zi foarte trista pentru mine si la fel vor fi si urmatoarele 3-4 zile.
Jumatatea pleaca "in delegatie". De fapt se duce sa faca poze la o tampenie de cursa cu masini de epoca (unde sunt numai bogatasi)!
Faptul e, ca eu o sa raman de asta seara singura acasa. Au trecut mai mult de cinci ani de cand nu am mai stat atat timp singura! Nu mai stiu cum este...De fapt nu am stat niciodata singura. Am avut intotdeauna prietenele si prietenii mei......Dar aici, acum sunt singura!
Si in momentul asta chiar ca da un regat pentru o prietena cu care sa vorbesc, care sa ma inteleaga (pe mine si glumele mele...proaste)....Cu care sa pot spune tot ce imi trece prin cap!
Dificile, foarte dificile!
Ma consoleaza faptul ca am calculatorul aproape.........
Jumatatea pleaca "in delegatie". De fapt se duce sa faca poze la o tampenie de cursa cu masini de epoca (unde sunt numai bogatasi)!
Faptul e, ca eu o sa raman de asta seara singura acasa. Au trecut mai mult de cinci ani de cand nu am mai stat atat timp singura! Nu mai stiu cum este...De fapt nu am stat niciodata singura. Am avut intotdeauna prietenele si prietenii mei......Dar aici, acum sunt singura!
Si in momentul asta chiar ca da un regat pentru o prietena cu care sa vorbesc, care sa ma inteleaga (pe mine si glumele mele...proaste)....Cu care sa pot spune tot ce imi trece prin cap!
Dificile, foarte dificile!
Ma consoleaza faptul ca am calculatorul aproape.........
marți, mai 17, 2005
Ironia sortii
Am intalnit ieri din intamplare un articol care mi-a lasat un gust foarte amar in gura.
Practic, Waitt Family Foundation http://www.waittfoundation.org/past/Genographic.html a pus la dispozitione 40 de milioane de dolari pentru un proiect inceput de National Geographic
http://www3.nationalgeographic.com/genographic/index.html pentru descoperirea "codului genetic initial".
Ceea ce m-a facut sa mi se "ridice parul pe spinare" e faptul ca fiind demostrat ca omenirea a "inceput" in Africa, cercetarile vor pleca de acolo, de la triburile cele mai retrase. De ce m-am "alterat"? Pentru ca cei care vor "dona" ADN-ul sunt printre cei mai saraci oameni de pe glob. Si tot banetul ala se duce pe o cercetare de "rahat", in loc sa salveze de la moarte milioane de vieti umane.
Daca se pot stange 40 de milioane de dolari pentru cercetari......de ce nu se pot strange aceeasi bani si pentru a ajuta CU ADEVARAT omenirea?????
Eu ma indoiesc ca descoperire primului ADN-ului va ajuta lumea sa traiasca mai bine, sa nu mai moara de foame, sa reduca poluarea sau defrisarea padurilor!
Practic, Waitt Family Foundation http://www.waittfoundation.org/past/Genographic.html a pus la dispozitione 40 de milioane de dolari pentru un proiect inceput de National Geographic
http://www3.nationalgeographic.com/genographic/index.html pentru descoperirea "codului genetic initial".
Ceea ce m-a facut sa mi se "ridice parul pe spinare" e faptul ca fiind demostrat ca omenirea a "inceput" in Africa, cercetarile vor pleca de acolo, de la triburile cele mai retrase. De ce m-am "alterat"? Pentru ca cei care vor "dona" ADN-ul sunt printre cei mai saraci oameni de pe glob. Si tot banetul ala se duce pe o cercetare de "rahat", in loc sa salveze de la moarte milioane de vieti umane.
Daca se pot stange 40 de milioane de dolari pentru cercetari......de ce nu se pot strange aceeasi bani si pentru a ajuta CU ADEVARAT omenirea?????
Eu ma indoiesc ca descoperire primului ADN-ului va ajuta lumea sa traiasca mai bine, sa nu mai moara de foame, sa reduca poluarea sau defrisarea padurilor!
LIMBA ROMANA !!!!
Un obicei foarte popular in casa mea este "radere de ce tampaneii spune lavi" !!!
Eu, traind intr-o tara straina (italia), cand ma intorc acasa, mi se intampla sa stalcesc cuvintele, sau sa le spun intr-o italiana romanizata. Dar e destul de normal avand in vedere ca vorbesc, muncesc, "invat" si visez in limba italiana....
Surioara mea are o colectie de perle de genul "ciocolata preferita", "ganduri impure" si chestii de genul asta.
Dar ieri.....cautant prin internet nu stiu ce.....am dat peste doua perle de mare valoare. Tin sa precizez ca gramatica, nu a fost niciodata materia mea "preferita" (acum stiu ca se spune preferata), dar..... Daca nu imi aduc eu aminte gresit, unui cuvant intr-o limba straina nu ii poti aplica pluralul in limba romana. Ori il traduci si ii pui pluralul in limba romana, ori il lasi asa cum e si ii pui pluralul in limba originala.
Deci Wallpaper la plural este ori ....ori...nu stiu cum sa traduce Faptul e ca nu se poate spune WALLPAPERE CI WALLPAPERS.
Download: ori spui "Descarca" ori il asa cum e dar nu spui DOWNLOADA
Aceste doua gresel nu le-am gasit pe un site.....porno, ci in site-ul Operei din Bucuresti si cel al Primariei Sectorului 2.
Daca gresesc corectati-ma!
Eu, traind intr-o tara straina (italia), cand ma intorc acasa, mi se intampla sa stalcesc cuvintele, sau sa le spun intr-o italiana romanizata. Dar e destul de normal avand in vedere ca vorbesc, muncesc, "invat" si visez in limba italiana....
Surioara mea are o colectie de perle de genul "ciocolata preferita", "ganduri impure" si chestii de genul asta.
Dar ieri.....cautant prin internet nu stiu ce.....am dat peste doua perle de mare valoare. Tin sa precizez ca gramatica, nu a fost niciodata materia mea "preferita" (acum stiu ca se spune preferata), dar..... Daca nu imi aduc eu aminte gresit, unui cuvant intr-o limba straina nu ii poti aplica pluralul in limba romana. Ori il traduci si ii pui pluralul in limba romana, ori il lasi asa cum e si ii pui pluralul in limba originala.
Deci Wallpaper la plural este ori ....ori...nu stiu cum sa traduce Faptul e ca nu se poate spune WALLPAPERE CI WALLPAPERS.
Download: ori spui "Descarca" ori il asa cum e dar nu spui DOWNLOADA
Aceste doua gresel nu le-am gasit pe un site.....porno, ci in site-ul Operei din Bucuresti si cel al Primariei Sectorului 2.
Daca gresesc corectati-ma!
luni, mai 02, 2005
vineri, aprilie 29, 2005
Am gasit acest poster la Firente. Foarte multi italieni sunt impotriva lui Bush, iar eu sunt foarte de acord cu ei. Nu il pot suferii peomuletul acesta. Va traduc ce este scris pe poster: "CAUTAT PENTRU CRIME IMPOTRIVA UMANITATII. Atentie daca vedeti acest om. Este convint ca a fost ales in mod democratic ca presedinte al Americi. Atentie ca este armat cu arme nucleare, chimice si bactericide. Actionati cu prudenta si contactati prima circa de politie." HA HA HA HA HA HA
VINEREA MARE
Astazi este Vinerea Mare.
Anul asta parca nici nu vine Pastele. Nu am tinut tot postul, nu am sa mananc miel si nici oua rosii (din astea am mancat deja acum o luna de Pastele catolic). Singura chestie pe am sa o fac este cozonacul...pe care il voi face in seara asta, pentru ca maine cred ca vom fii plecati toata ziua.
Nici la biserca nu stiu daca o sa mergem, depinde de cum e vremea si cum sunte noi cu sanatatea. Caci, dupa ce toata iarna nu am avut nimic, ne-am pomenit peste noapte cu o raceala de toata frumusetea. Vom vedea!
Trebuia sa scanez niste vederi cu 2-3 tablouri foarte frumoase vazute la Firente..dar si azi le-am uitat acasa. Altceva ce am uitat acasa sunt doua retete foarte usoare si foarte foarte bune (cu ciocolata). Dar cand voi avea un pic de memorie am sa le sriu! Iar daca am sa le refac, am sa va arat si cateva poze.......daca!
UN PASTE FERICIT LA TOATA LUMEA
Anul asta parca nici nu vine Pastele. Nu am tinut tot postul, nu am sa mananc miel si nici oua rosii (din astea am mancat deja acum o luna de Pastele catolic). Singura chestie pe am sa o fac este cozonacul...pe care il voi face in seara asta, pentru ca maine cred ca vom fii plecati toata ziua.
Nici la biserca nu stiu daca o sa mergem, depinde de cum e vremea si cum sunte noi cu sanatatea. Caci, dupa ce toata iarna nu am avut nimic, ne-am pomenit peste noapte cu o raceala de toata frumusetea. Vom vedea!
Trebuia sa scanez niste vederi cu 2-3 tablouri foarte frumoase vazute la Firente..dar si azi le-am uitat acasa. Altceva ce am uitat acasa sunt doua retete foarte usoare si foarte foarte bune (cu ciocolata). Dar cand voi avea un pic de memorie am sa le sriu! Iar daca am sa le refac, am sa va arat si cateva poze.......daca!
UN PASTE FERICIT LA TOATA LUMEA
marți, aprilie 26, 2005
fara titlu
A trecut ceva timp de cand nu am mai scris.
Hai sa zicem ca mi-a lipsit inspiaratia..sau cheful...sau ceva de genul asta. Sau mai bine hai sa zicem ca am avut foarte multa treaba....
Ce am mai facut intre timp?
Pai am muncit, ma fost la Firente (cand am sa am poze am sa le pun pe site).
M-am imbolnavit de ...."masinita"...... ce inseamna asta?!?!?!
Acum doua saptamani, am fost in centru la Modena ca sa vad masinile expuse in piata. De ce, nu stiu, poate doar ca sa imi fac de una singura rau. Ce am vazut...o sa va arat.
Altceva, nu mai stiu, nu imi mai aduc aminte.
Firente...fara cuvinte, am ramas muta in fata unor opere de inestimabila valoare.........
Dar mai bine ma las de vorbarie si va art cateva poze!
Hai sa zicem ca mi-a lipsit inspiaratia..sau cheful...sau ceva de genul asta. Sau mai bine hai sa zicem ca am avut foarte multa treaba....
Ce am mai facut intre timp?
Pai am muncit, ma fost la Firente (cand am sa am poze am sa le pun pe site).
M-am imbolnavit de ...."masinita"...... ce inseamna asta?!?!?!
Acum doua saptamani, am fost in centru la Modena ca sa vad masinile expuse in piata. De ce, nu stiu, poate doar ca sa imi fac de una singura rau. Ce am vazut...o sa va arat.
Altceva, nu mai stiu, nu imi mai aduc aminte.
Firente...fara cuvinte, am ramas muta in fata unor opere de inestimabila valoare.........
Dar mai bine ma las de vorbarie si va art cateva poze!
miercuri, aprilie 13, 2005
Durere
Azi... o surpriza extraordinara mi-a luminat "viata"!
Am descoperit ca o "cartella" (nu stiu cum ii spune in romana, dar e cea care contine mai multe file-uri) a disparut din calculator. Am cautat peste tot si in toate modurile posibile. Nu este de gasit. Toate pozele mele, toate filmuletele, si tot ce mi.ati scris voi sub forma de word...a disparut.
Daca cineva are experienta in "probleme de genul asta", il rog sa imi dea si mie de stire!
Am descoperit ca o "cartella" (nu stiu cum ii spune in romana, dar e cea care contine mai multe file-uri) a disparut din calculator. Am cautat peste tot si in toate modurile posibile. Nu este de gasit. Toate pozele mele, toate filmuletele, si tot ce mi.ati scris voi sub forma de word...a disparut.
Daca cineva are experienta in "probleme de genul asta", il rog sa imi dea si mie de stire!
marți, aprilie 12, 2005
La teatru
Aseara, dupa o lunga pauza, m-am intors la teatru.
Sera nu promitea prea multe, caci afara ploua cu galeata, si era destul de frig, in plus, ma cam durea capul, deci nu eram tocmai in apele mele.
Dar biletul era deja platit.....
Ce am vazut?
Usurel sa o luam cu inceputul. Nu m-am dus de una singura, ci cu verisoara lu’ jumatatea. O femeie de 44 de ani, fara prea mult creier si foarte comunista.
Din lipsa de finate, cumparasem deja biletele sus la balcon (acolo unde costau cel mai putin). Locurile nu erau numerate, deci a trebuit da fim acolo foarte devreme ca sa ocupam locurile cat de cat mai bune.
Spectacolul era facut de o trupa de balerini de flamenco. Si era alcatuit din doua parti. Parima opera scrisa de nu stiu cine „Palaria cu trei colturi” („Il capella a tre punte”), iar a doua parte „Bolero” di Ravel.
Inceputul a fost o delusie totala, dar finalul.....cu artifici.
Toate „fomeiile” din sala erau inebunite, care mai de care sa urle, sa il salute, pe sarmanul dansator principal (Juachim Cortez.....sau ceva de genul asta).
Eu, care aveam binoclul de la non-soacra (si ea era in sala, dar ea era jos, cu bogatasii), am ochit un spaniol cu ochii mignalati....o minune de baiat.
La sfarsitul spectacoluli, cardul de „fomei” s-a repezit asupra lui Juachim....si eu cu ele (ca nu sunt mai prejos), dar cand am ajuns langa el.....”deluzione totala” ERA SINGUR! Ceilalti balerini erau in vestiare. Am inceput sa intreb in jur pe cei de la lumini, unde este restul trupei, dar erau prea departe pentru ora aceea. Asa ca m-am intors la non-soacra, care mai in gluma mai serios ma intreaba „Da acum, te intorci la baiatul meu?”
Pai ma intorc....cum as fii putut sa ii spun ca tare mi-a fi facut de cap cu dansatorul de flamenco cu ochii migdalati.......
Acasa, jumatatea m-a intrebat daca a fost tul ok si daca mi-a placut......iar eu, care sunt destul de rautacioasa i-am spus verde in fata, ca in seara aceea
i-as fii pus niste cornite frumusele fara prea multe remuscari. Dar eu, am un om care ma cunoaste si ma suporta....asa ca ne-am dus frumusel la culcare, ne-am dat pupicul de noapte buna, m-a luat in brate si am adormit......
Noapte bunaaaaaaaaaa
Si am dormit chiar foarte bine (pana cand nu m-am trezit cu o durere ce cap de zile mari!), caci am visat ca conduceam un avion, si alte chesti de genul asta.
Sera nu promitea prea multe, caci afara ploua cu galeata, si era destul de frig, in plus, ma cam durea capul, deci nu eram tocmai in apele mele.
Dar biletul era deja platit.....
Ce am vazut?
Usurel sa o luam cu inceputul. Nu m-am dus de una singura, ci cu verisoara lu’ jumatatea. O femeie de 44 de ani, fara prea mult creier si foarte comunista.
Din lipsa de finate, cumparasem deja biletele sus la balcon (acolo unde costau cel mai putin). Locurile nu erau numerate, deci a trebuit da fim acolo foarte devreme ca sa ocupam locurile cat de cat mai bune.
Spectacolul era facut de o trupa de balerini de flamenco. Si era alcatuit din doua parti. Parima opera scrisa de nu stiu cine „Palaria cu trei colturi” („Il capella a tre punte”), iar a doua parte „Bolero” di Ravel.
Inceputul a fost o delusie totala, dar finalul.....cu artifici.
Toate „fomeiile” din sala erau inebunite, care mai de care sa urle, sa il salute, pe sarmanul dansator principal (Juachim Cortez.....sau ceva de genul asta).
Eu, care aveam binoclul de la non-soacra (si ea era in sala, dar ea era jos, cu bogatasii), am ochit un spaniol cu ochii mignalati....o minune de baiat.
La sfarsitul spectacoluli, cardul de „fomei” s-a repezit asupra lui Juachim....si eu cu ele (ca nu sunt mai prejos), dar cand am ajuns langa el.....”deluzione totala” ERA SINGUR! Ceilalti balerini erau in vestiare. Am inceput sa intreb in jur pe cei de la lumini, unde este restul trupei, dar erau prea departe pentru ora aceea. Asa ca m-am intors la non-soacra, care mai in gluma mai serios ma intreaba „Da acum, te intorci la baiatul meu?”
Pai ma intorc....cum as fii putut sa ii spun ca tare mi-a fi facut de cap cu dansatorul de flamenco cu ochii migdalati.......
Acasa, jumatatea m-a intrebat daca a fost tul ok si daca mi-a placut......iar eu, care sunt destul de rautacioasa i-am spus verde in fata, ca in seara aceea
i-as fii pus niste cornite frumusele fara prea multe remuscari. Dar eu, am un om care ma cunoaste si ma suporta....asa ca ne-am dus frumusel la culcare, ne-am dat pupicul de noapte buna, m-a luat in brate si am adormit......
Noapte bunaaaaaaaaaa
Si am dormit chiar foarte bine (pana cand nu m-am trezit cu o durere ce cap de zile mari!), caci am visat ca conduceam un avion, si alte chesti de genul asta.
luni, aprilie 11, 2005
Reantoarcere la Venetia
Dupa aproape 2 ani de absenta, iata din nou in Veneto.
Am revazut cu placere locurile unde am locuit timp de 4 ani.
Am revazut cu foarte mare place un cuplu de vechi prieteni. Am depanat cu ei, vechi amintiri, si am aflat ca lumea nu a prea uitat de mine. E placut.
Angela mi-a facut cadou vechia ei masina de cusut si sunt foarte incantata, caci, chiar daca este ea veche si nu face decat careva puncte, are dulapiorul ei si i-am gasit deja si locul in casa.
Poate cine stie, ma descopar cu talent. Acum am sa fac un pic de practica, dupa care am sa incep cu tivuri si alte chestii usoare.
Daca o sa „invat” bine, am deja cateva cliente! (mama lu’ jumatatea!)
In rest... Duminca am fost si in Venetia!
Dupa ce ne-am plimbat o ora ca sa gasim o parcare de care stia jumatatea......el care a fost cu masina la Venetia o singura data...Dar l-am lasat sa isi fac placerea, dar parcare nu am gasit-o. La un momentdat, am ajuns intr-un loc unde am reusit sa parcam fara bani, dar ne-au jupuit de bani imediat dupa aia, caci am platit 20 € dus-intors de acolo pana la Venetia.......Si uite asa mi s-a suit sangele si l-as fi stans de gatlej, pentru ca nu a vrut sa facem cum am spus eu......care aveam mult mai multa experienta in chesti din astea.
Dar, afara ploua, si era foarte frig asa ca nu aveam chef sa stric si mai mult aceasta mica excursie. Asa ca am inceput sa elenchez partea buna a lucrilor. Megeam la Venetia cu o super barca doar pentru noi....daca am fi parcat la gara, palteam mult, mult mai putin biletul, dar am fi platit parcarea, asa ca, cam tot acolo am fii ajuns.....
M-am lasat pupicita un pic, ca sa il iert, si am plecat cu inima usoara la hoinarit. Am ajuns si la faimosul teatru „La Fenice” care a fost de curand inaugurat dupa marele incendiu care il distrusese acum multi ani. Ne-au uitat de curiozitate sa vedem cat costa un bilet.....am ramas interzisi....4000 € (pentru cele mai bune locuri)
Am ajuns in Piazza San Marco, si ne-am pupicit mult acolo unde ne-am cunoscut pentru prima data, acolo unde ne-am sarutat prima data, unde ne-am imbratisat prima oara....CE ROMATIC!!!!
Apoi am hotarat ca vroiam o amintire tangibila din orasul meu preferet (dupa Bucuresti), asa ca mi-am cumparat o masca foarte foarte frumosa! Am platit-o si pe ea o gramada de bani, dar la naibii, cine stie cand am sa ma mai intorc!
Apoi am decis ca vroiam sa vedem o parte a Venetiei pe care nu o mai vazusem niciodata.....si tot mergand asa...
ne-am pierdut!
Aveam cu noi o harta data de cei care ne-au adus cu barca, doar ca harta era cam gresita si uita asa am inceput sa alergam ca niste disperati pana la o strada pe care sa o cuosc eu.
Din fericire totul s-a terminat cu bine. Am ajuns in timp la barca (daca nu ajungeam la timp ar fi trebuit sa stam acolo pana la 18.00), am ajuns repede acasa, ca autostrada era libera. Si uite asa dupa un dus foarte cald, si o cana de ciocolata calda... ne-am dus la culcarica.
Am revazut cu placere locurile unde am locuit timp de 4 ani.
Am revazut cu foarte mare place un cuplu de vechi prieteni. Am depanat cu ei, vechi amintiri, si am aflat ca lumea nu a prea uitat de mine. E placut.
Angela mi-a facut cadou vechia ei masina de cusut si sunt foarte incantata, caci, chiar daca este ea veche si nu face decat careva puncte, are dulapiorul ei si i-am gasit deja si locul in casa.
Poate cine stie, ma descopar cu talent. Acum am sa fac un pic de practica, dupa care am sa incep cu tivuri si alte chestii usoare.
Daca o sa „invat” bine, am deja cateva cliente! (mama lu’ jumatatea!)
In rest... Duminca am fost si in Venetia!
Dupa ce ne-am plimbat o ora ca sa gasim o parcare de care stia jumatatea......el care a fost cu masina la Venetia o singura data...Dar l-am lasat sa isi fac placerea, dar parcare nu am gasit-o. La un momentdat, am ajuns intr-un loc unde am reusit sa parcam fara bani, dar ne-au jupuit de bani imediat dupa aia, caci am platit 20 € dus-intors de acolo pana la Venetia.......Si uite asa mi s-a suit sangele si l-as fi stans de gatlej, pentru ca nu a vrut sa facem cum am spus eu......care aveam mult mai multa experienta in chesti din astea.
Dar, afara ploua, si era foarte frig asa ca nu aveam chef sa stric si mai mult aceasta mica excursie. Asa ca am inceput sa elenchez partea buna a lucrilor. Megeam la Venetia cu o super barca doar pentru noi....daca am fi parcat la gara, palteam mult, mult mai putin biletul, dar am fi platit parcarea, asa ca, cam tot acolo am fii ajuns.....
M-am lasat pupicita un pic, ca sa il iert, si am plecat cu inima usoara la hoinarit. Am ajuns si la faimosul teatru „La Fenice” care a fost de curand inaugurat dupa marele incendiu care il distrusese acum multi ani. Ne-au uitat de curiozitate sa vedem cat costa un bilet.....am ramas interzisi....4000 € (pentru cele mai bune locuri)
Am ajuns in Piazza San Marco, si ne-am pupicit mult acolo unde ne-am cunoscut pentru prima data, acolo unde ne-am sarutat prima data, unde ne-am imbratisat prima oara....CE ROMATIC!!!!
Apoi am hotarat ca vroiam o amintire tangibila din orasul meu preferet (dupa Bucuresti), asa ca mi-am cumparat o masca foarte foarte frumosa! Am platit-o si pe ea o gramada de bani, dar la naibii, cine stie cand am sa ma mai intorc!
Apoi am decis ca vroiam sa vedem o parte a Venetiei pe care nu o mai vazusem niciodata.....si tot mergand asa...
ne-am pierdut!
Aveam cu noi o harta data de cei care ne-au adus cu barca, doar ca harta era cam gresita si uita asa am inceput sa alergam ca niste disperati pana la o strada pe care sa o cuosc eu.
Din fericire totul s-a terminat cu bine. Am ajuns in timp la barca (daca nu ajungeam la timp ar fi trebuit sa stam acolo pana la 18.00), am ajuns repede acasa, ca autostrada era libera. Si uite asa dupa un dus foarte cald, si o cana de ciocolata calda... ne-am dus la culcarica.
joi, aprilie 07, 2005
Aventura
Si eu care ma plang ca viata e mea e prea monotona!
De ce zic asta, pai tocmai azi, pe la ora 11, cand eu tocmai imi puneam in ordine file-ul cu muzica (deci munceam din greu), doi "tigani" au spart usa de la firma si au venit sus la mine in birou. De fapt, sus a urcat doar tipa, iar tipul a ramas sa o astepte jos, in masina. Cand am vazut-o s-a prefacut ca ma intreaba de munca. Am incercat sa o expediez cat am putut de repede, si am inceput sa ma uit prin birouri sa vad daca disparuse ceva. Totul era in ordine, asa ca m-am intors la usa, tot uitandu-ma cu atentie, am vazut cum au reusit sa intre (ea imi spusese ca a gasit usa deschisa). Atunci i-am spus sefului, dupa care am chemat politia. Ei, avand in vedre ca nu ni sa furat nimic, ne-au chemat in caserma ca sa facem declaratia. Dar fiinca pe tipa o vazuse-m doar eu, ma-m dus doar eu la politie...... (prima oara de cand sunt aici).
I-am povestit totul cu cat mai multe amanunte, apoi el a scris procesul verbal (sau cum ii spune), am semnat, si uite asa dupa o ora cu "maresalul", m-am intors la birou...unde, "minune" usa nu se mai putea incuia cu cheia. (Probabil asta era intentia lor, sa rupa incuietoarea, fara ca noi sa ne dam seama si sa fim obligati sa lasam usa deschisa pe timpul noptii.) Din fericire am chemat repede un tip care ne-a pus-o la loc ....iar acum sefu' se gandeste ca ar trebui sa punem o camera de luat vederi la intrare......
Si uite asa am petrecut o zi "minunata" in "tara minunilor"!
De ce zic asta, pai tocmai azi, pe la ora 11, cand eu tocmai imi puneam in ordine file-ul cu muzica (deci munceam din greu), doi "tigani" au spart usa de la firma si au venit sus la mine in birou. De fapt, sus a urcat doar tipa, iar tipul a ramas sa o astepte jos, in masina. Cand am vazut-o s-a prefacut ca ma intreaba de munca. Am incercat sa o expediez cat am putut de repede, si am inceput sa ma uit prin birouri sa vad daca disparuse ceva. Totul era in ordine, asa ca m-am intors la usa, tot uitandu-ma cu atentie, am vazut cum au reusit sa intre (ea imi spusese ca a gasit usa deschisa). Atunci i-am spus sefului, dupa care am chemat politia. Ei, avand in vedre ca nu ni sa furat nimic, ne-au chemat in caserma ca sa facem declaratia. Dar fiinca pe tipa o vazuse-m doar eu, ma-m dus doar eu la politie...... (prima oara de cand sunt aici).
I-am povestit totul cu cat mai multe amanunte, apoi el a scris procesul verbal (sau cum ii spune), am semnat, si uite asa dupa o ora cu "maresalul", m-am intors la birou...unde, "minune" usa nu se mai putea incuia cu cheia. (Probabil asta era intentia lor, sa rupa incuietoarea, fara ca noi sa ne dam seama si sa fim obligati sa lasam usa deschisa pe timpul noptii.) Din fericire am chemat repede un tip care ne-a pus-o la loc ....iar acum sefu' se gandeste ca ar trebui sa punem o camera de luat vederi la intrare......
Si uite asa am petrecut o zi "minunata" in "tara minunilor"!
Stiati ca se fac excursii " pe urmele lui Herry Potter" ? Costa o gramada de bani (cam 2000 de £ pe cap de vaca furajata). Va dau un link unde puteti gasii informatii. Dar va spun deja ca au ramas foarte putine locuri libere pentru anul asta. http://www.hpfantrips.com/?source=mugglenet Pentru cine e interesat, am o multime de link-uri la site-uri despre HP.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)